Șefii toxici au devenit personaje virale pe TikTok și Instagram, unde tot mai mulți angajați își trimit experiențele unor creatori de conținut în loc să le păstreze între pereții companiei.
Unul dintre cei care au transformat aceste povești într-un adevărat fenomen online este George Stern, fost consultant McKinsey. El publică pe social media capturi de ecran și conversații trimise de angajați care povestesc experiențe cu managerii lor, apoi explică ce ar putea face într-o asemenea situație.
Fenomenul a crescut atât de mult încât Stern spune că primește acum până la 20 de noi povești pe zi.
În spatele clipurilor virale apare însă o problemă mai serioasă: dacă un angajat preferă să povestească unui creator de pe TikTok ce i s-a întâmplat la serviciu, în loc să vorbească mai întâi cu propriul departament de resurse umane, câtă încredere mai există în HR?
De la un mesaj despre concediul pentru înmormântare la milioane de vizualizări
Unul dintre cele mai cunoscute clipuri publicate de Stern pornește de la o situație pe care mulți angajați au considerat-o absurdă.
Un angajat și-a anunțat managerul că bunica sa a murit și că trebuie să își ia concediu pentru a merge la înmormântare.
Managerul a pus însă sub semnul întrebării dacă bunica poate fi considerată „familie apropiată” și a atras atenția asupra faptului că momentul era nepotrivit pentru companie, deoarece urma o prezentare importantă.
Stern a citit conversația într-un clip publicat online.
Rezultatul: milioane de oameni au urmărit situația și au început să povestească experiențe asemănătoare.
Potrivit lui Stern, după acel clip a primit în jur de 100 de alte relatări legate de modul în care companiile au gestionat concediul de doliu.
Asta spune ceva important despre motivul pentru care acest tip de conținut funcționează atât de bine.
Publicul nu urmărește doar povestea unui necunoscut.
Mulți recunosc în ea propriul șef.
Cum a ajuns internetul arhiva „șefilor de coșmar”
George Stern nu și-a propus inițial să devină omul căruia angajații îi trimit conflictele de la serviciu.
A început să publice conținut despre management pe LinkedIn în urmă cu aproximativ doi ani. După ce oamenii au început să îi trimită capturi din conversațiile cu managerii lor, el a trecut către formatul video și a început să analizeze situațiile.
În prezent, Stern conduce și o companie care cumpără, dezvoltă și vinde afaceri mici.
Dar o parte importantă din audiența lui online a fost construită în jurul unei întrebări foarte simple:
Ce faci atunci când șeful tău se comportă complet nerezonabil?
Pentru TikTok și Instagram, este aproape formatul perfect.
Există conflict.
Există un personaj perceput drept „vinovat”.
Există conversații reale.
Și există posibilitatea ca fiecare utilizator să comenteze cu propria experiență.
Șefii toxici devin conținut
Până de curând, conflictele de la serviciu aveau o circulație relativ limitată.
Povesteai colegilor.
Povesteai prietenilor.
Poate depuneai o sesizare.
Astăzi, un screenshot poate ajunge la sute de mii sau milioane de oameni.
Schimbarea este importantă pentru companii, pentru că relația dintre manager și angajat nu mai rămâne automat în interiorul organizației.
Un mesaj scris prost de un șef poate deveni conținut.
O reacție nepotrivită poate fi distribuită.
O decizie managerială pe care compania o considera o problemă internă poate ajunge într-o dezbatere publică despre cultura muncii.
Pentru generația care a crescut cu Reddit, TikTok, Discord și Instagram, această mutare nu este surprinzătoare.
Când apare o problemă, reflexul poate fi să întrebi comunitatea înainte să întrebi instituția.
„HR nu este prietenul tău”
Aici apare partea cea mai interesantă a fenomenului.
Stern spune că, în mod obișnuit, îi sfătuiește pe oameni să ducă problemele de la locul de muncă la HR.
Dar răspunsul pe care îl primește tot mai des de la urmăritori este aproximativ același:
„HR-ul nu este prietenul tău.”
Stern nu este în totalitate de acord cu această perspectivă, însă consideră că reacția arată o problemă reală de încredere.
În opinia lui, departamentele HR trebuie să explice mai clar cum funcționează o sesizare, ce dovezi sunt necesare și ce poate sau nu poate face compania într-o anumită situație.
Pentru angajat, diferența este importantă.
Poți avea o experiență foarte neplăcută cu un manager, dar o investigație internă nu se poate baza întotdeauna doar pe afirmația unei persoane.
Mesaje, emailuri, evaluări, documente și alte dovezi pot conta.
Problema apare atunci când angajatul află acest lucru abia după ce situația a escaladat.
De ce angajații au impresia că HR apără compania
Departamentul de resurse umane are o poziție dificilă.
Angajatul poate vedea HR-ul ca pe locul unde trebuie să primească ajutor.
Compania îl vede însă și ca pe o structură care trebuie să gestioneze riscurile, relațiile de muncă, conflictele, recrutarea, evaluarea și respectarea procedurilor interne.
Aceste două roluri nu se suprapun întotdeauna perfect.
De aici apare o mare parte din neîncredere.
Un angajat poate intra într-o discuție cu așteptarea că HR-ul trebuie să îi „țină partea”.
HR-ul poate analiza aceeași situație din perspectiva procedurilor și a dovezilor disponibile.
Dacă nimeni nu explică diferența dintre cele două roluri, rezultatul poate fi sentimentul că angajatul a fost ignorat sau abandonat.
Iar astăzi există o alternativă imediată.
Telefonul.
TikTok poate oferi ceva ce HR-ul nu oferă: validare instantanee
Un departament HR investighează.
Internetul reacționează.
Este o diferență uriașă.
Dacă postezi o conversație cu un manager și mii de oameni îți spun imediat că ceea ce ți s-a întâmplat este absurd, primești rapid ceea ce mulți caută după un conflict:
confirmarea că nu au exagerat.
Din punct de vedere emoțional, această reacție poate fi mult mai satisfăcătoare decât un email corporativ care spune că sesizarea va fi analizată.
Există însă și riscuri.
Publicul vede de multe ori doar câteva mesaje, fără întregul context.
O poveste virală poate simplifica un conflict complex.
Iar transformarea unei dispute profesionale într-un spectacol online poate avea consecințe pentru toate persoanele implicate.
Ce îi sfătuiește Stern pe angajați
Dincolo de clipurile virale, sfatul pe care Stern îl oferă angajaților este foarte practic:
documentați ce se întâmplă.
Dacă există conversații importante, păstrarea comunicării în scris poate conta.
După o întâlnire în care s-a discutat o problemă sensibilă, un email de recapitulare poate crea o evidență clară a ceea ce s-a spus.
Înregistrarea unei conversații este o problemă diferită și depinde de legislația aplicabilă și de circumstanțe, deci nu trebuie tratată ca o regulă universală.
Ideea centrală este însă simplă: dacă un conflict devine suficient de grav încât să ajungă la HR, memoria celor implicați nu este întotdeauna suficientă.
Stern consideră chiar că aceste informații ar trebui explicate angajaților direct de către departamentele HR, nu de creatori de conținut de pe internet.
Pentru tinerii aflați la primul job, problema este și mai complicată
Un angajat cu zece ani de experiență poate identifica relativ repede un comportament managerial anormal.
Pentru cineva aflat la primul job, lucrurile sunt mai greu de interpretat.
Este normal ca șeful să îmi scrie în permanență după program?
Este normal să mi se reproșeze că mi-am luat concediu medical?
Este normal să fiu umilit în fața colegilor?
Este normal să mi se ceară constant lucruri care nu apar în responsabilitățile mele?
Un tânăr care nu are un punct de comparație poate ajunge să creadă că „așa funcționează toate companiile”.
De aceea, poveștile despre șefi toxici au și o funcție pe care nu ar trebui să o ignorăm: îi ajută pe oameni să compare experiențe.
Problema începe atunci când verdictul TikTok devine singurul criteriu după care judecăm orice conflict profesional.
Social media schimbă raportul de putere dintre angajat și companie
În trecut, compania controla aproape complet comunicarea despre propria cultură organizațională.
Avea site.
Avea pagina de cariere.
Avea mesajele despre „valorile companiei”.
Astăzi, cultura unei firme este definită și de angajații săi.
Glassdoor, Reddit, LinkedIn, TikTok și alte platforme oferă o imagine pe care departamentul de marketing nu o mai poate controla complet.
Pentru companii, aceasta poate deveni o problemă serioasă de reputație.
Un manager prost nu mai afectează doar cei cinci oameni din echipa sa.
Dacă situația devine publică, poate afecta felul în care mii de potențiali candidați privesc compania.
Lecția pentru companii este mai importantă decât clipurile virale
Fenomenul „bad boss horror stories” poate fi privit drept entertainment.
Și, în mare parte, asta este.
Oamenilor le place să citească povești despre șefi absurzi.
Dar faptul că un singur creator ajunge să primească până la 20 de experiențe pe zi arată și existența unei audiențe foarte mari pentru asemenea discuții.
Pentru companii, întrebarea nu ar trebui să fie doar:
„Cum împiedicăm angajații să vorbească despre noi online?”
Întrebarea mai utilă este:
„De ce preferă să vorbească cu internetul înainte să vorbească cu noi?”
Pentru că dacă un angajat are mai multă încredere într-un necunoscut de pe TikTok decât în mecanismele interne ale companiei, problema nu mai ține doar de social media.
Ține de cultura organizației.