Aproape unul din patru tineri români de 18–24 de ani nu apare nici în muncă, nici într-o formă de educație sau pregătire profesională, potrivit datelor prezentate pe 29 septembrie în raportul OECD „Education at a Glance 2026”. Consilierul prezidențial pentru Educație și Cercetare, Sorin Costreie, crede că „mare parte” dintre acești tineri ar putea lucra de fapt fără forme legale. Este o ipoteză care merită investigată, dar datele publice disponibile nu demonstrează deocamdată că munca la negru explică o parte majoră a ratei NEET din România.
Declarația lui Costreie vine într-un context în care România apare constant în partea de jos a clasamentelor europene privind integrarea tinerilor în educație și pe piața muncii.
Pentru grupa de 18–24 de ani, raportul OECD prezentat marți indică o rată NEET de 23% în România, față de o medie de 14% în statele OECD.
Eurostat măsoară o grupă ceva mai largă, 15–29 de ani, și ajunge la aceeași concluzie generală: în 2025, România avea cea mai mare rată NEET din Uniunea Europeană, 19,2%, față de media UE de 11%.
Dar cine sunt, de fapt, acești tineri?
Și înseamnă „NEET” automat că o persoană nu face absolut nimic?
Ce înseamnă NEET
NEET vine din expresia engleză Not in Employment, Education or Training.
În această categorie intră persoanele care:
- nu sunt considerate ocupate;
- nu urmează educație formală;
- nu au participat la educație sau formare profesională în perioada de referință.
Indicatorul include atât tineri care caută activ un loc de muncă, cât și persoane inactive care nu caută în acel moment un job.
Asta este important.
NEET nu înseamnă automat:
„nu vrea să muncească”.
În această categorie pot intra oameni care caută de luni de zile un loc de muncă, tineri care au renunțat temporar să mai caute, persoane cu responsabilități familiale, persoane cu probleme de sănătate, tineri care au abandonat școala sau oameni aflați într-o perioadă de tranziție.
Sorin Costreie: „Cred că mare parte din ei sunt prinși într-o formă ilegală de muncă”
La prezentarea raportului OECD, consilierul prezidențial Sorin Costreie a ridicat o altă posibilitate.
El a spus că o parte importantă dintre tinerii care apar statistic ca nefiind nici în educație, nici în muncă ar putea presta de fapt activități în economia informală.
Costreie a formulat explicit ideea drept propria sa ipoteză și a spus că fenomenul trebuie cercetat mai atent.
Aici este însă nevoie de o precizare metodologică importantă.
Dacă lucrezi la negru și spui asta în anchetă, statistic poți fi considerat „ocupat”
Eurostat explică faptul că Ancheta Forței de Muncă nu stabilește dacă ești angajat doar uitându-se la existența unui contract.
Contează activitatea efectivă.
O persoană este considerată ocupată dacă, în săptămâna de referință, a lucrat cel puțin o oră pentru plată sau profit.
Metodologia menționează explicit că pot fi incluși și oameni fără un loc de muncă formal.
Eurostat definește separat munca informală ca activitate desfășurată:
- într-o întreprindere neînregistrată;
- într-o companie înregistrată, dar fără contract formal;
- ca muncă familială neremunerată, în anumite condiții statistice.
Asta înseamnă că un tânăr care lucrează „la negru”, dar declară această activitate în ancheta statistică, nu ar trebui automat să fie clasificat drept NEET.
Este un detaliu esențial pentru interpretarea afirmației lui Costreie.
Atunci poate munca la negru să umfle rata NEET?
Da, este posibil.
Dar mecanismul este mai complicat.
Dacă o persoană lucrează fără forme legale și nu declară această activitate atunci când este întrebată în anchetă, poate ajunge să fie clasificată statistic ca neocupată.
Același lucru se poate întâmpla dacă activitatea este foarte ocazională, nu se desfășoară în săptămâna de referință sau nu este surprinsă corect de răspunsurile respondentului.
Munca informală este, prin natura sa, dificil de măsurat.
Dar din datele disponibile public nu putem spune câți dintre tinerii români clasificați NEET sunt, de fapt, lucrători nedeclarați.
Nu există în prezent o statistică publică care să arate că „mare parte” dintre ei se află în această situație.
Munca la negru există însă la scară mare în România
Aici datele Inspecției Muncii sunt foarte clare.
În 2025, inspectorii au identificat 14.798 de persoane care prestau muncă nedeclarată.
Dintre acestea:
- 12.320 lucrau fără contract individual de muncă;
- 1.535 lucrau fără ca elementele contractului să fi fost transmise la timp în registrul salariaților;
- 135 lucrau deși contractul era suspendat;
- 808 lucrau peste programul permis prin contractele part-time.
Inspecția Muncii a aplicat pentru munca nedeclarată amenzi de peste 123 milioane de lei în acel an.
Fenomenul a continuat și în 2026.
Într-o singură săptămână din iulie, controalele Inspecției Muncii au identificat 239 de persoane care prestau muncă nedeclarată.
Instituția a derulat în acest an campanii speciale inclusiv în domenii precum HoReCa, curierat, comerț online și transport prin platforme digitale, considerate sectoare cu risc ridicat de nerespectare a legislației muncii.
Problema este că aceste cifre se referă la toate vârstele.
Raportul anual public al Inspecției Muncii nu oferă o defalcare suficientă pentru a spune câte dintre cele 14.798 de persoane erau tineri de 18–24 de ani.
Prin urmare, existența muncii la negru este demonstrată.
Legătura ei cu rata NEET în rândul tinerilor nu este însă cuantificată.
Despre câți tineri vorbim, de fapt?
Dimensiunea fenomenului este mare chiar și fără ipoteza muncii informale.
O analiză publicată în 2026 pe baza datelor Eurostat și INS estima că, în 2024, România avea aproximativ:
73.467 de tineri NEET cu vârste între 18 și 19 ani;
și
228.598 între 20 și 24 de ani.
Adunate, cele două grupe înseamnă aproximativ 302.000 de persoane între 18 și 24 de ani.
Datele sunt pentru 2024, nu pentru 2025, dar arată ordinul de mărime.
Vorbim despre sute de mii de tineri.
Dacă munca nedeclarată ar explica „mare parte” din această populație, ar trebui să vorbim despre un fenomen extrem de amplu.
Datele publice disponibile nu permit, în acest moment, o asemenea concluzie.
România are cea mai mare rată NEET din UE
Pentru grupa 15–29 de ani, Eurostat arată că România era în 2025 pe primul loc în Uniunea Europeană, cu 19,2%.
Urmează:
Bulgaria – 13,8%
și
Grecia – 13,6%.
Media UE este de 11%.
Diferența dintre România și următoarea țară este de peste cinci puncte procentuale.
Problema este astfel prea mare pentru a fi explicată simplu printr-o singură cauză.
Abandonul școlar este una dintre explicațiile documentate
OECD indică o problemă structurală mult mai ușor de măsurat.
În 2024, 17% dintre românii de 18–24 de ani părăsiseră timpuriu educația, fără să finalizeze nivelul secundar superior.
Procentul era de aproape trei ori mai ridicat decât media statelor din Europa Centrală și de Est analizate de OECD.
Iar nivelul educației schimbă puternic șansele de angajare.
În România, doar 48% dintre persoanele de 25–34 de ani fără studii liceale finalizate sunt ocupate, comparativ cu 79% dintre cele care au cel puțin studii secundare superioare.
Cu alte cuvinte, abandonul școlar și rata NEET sunt conectate mult mai direct în date decât este, deocamdată, ipoteza muncii la negru.
România are și extrem de puțini tineri care lucrează în timpul studiilor
Mai există o particularitate.
În 2024, doar 2,4% dintre tinerii români de 15–29 de ani lucrau în timp ce urmau educație formală.
Media europeană era de 25,4%.
În Olanda procentul ajungea la 74,3%, în Danemarca la 56,4%, iar în Germania la 45,8%.
Asta înseamnă că tranziția dintre școală și muncă este mult mai abruptă în România.
Mulți tineri termină studiile fără o experiență profesională reală și trebuie apoi să intre direct pe piața muncii.
Dacă nu găsesc rapid un job sau abandonează educația înainte de finalizare, riscul de a ajunge NEET crește.
Femeile tinere apar disproporționat în categoria NEET
Datele OECD arată și o diferență importantă între sexe.
În 2024, 23,4% dintre femeile din România cu vârste între 18 și 24 de ani erau inactive și NEET, una dintre cele mai ridicate ponderi dintre țările analizate.
Pentru grupa 20–24 de ani, procentul femeilor aflate în această situație ajungea la 30,6%.
O analiză realizată pe date Eurostat și INS arată, de asemenea, că în grupele de vârstă mai mari femeile reprezintă o parte mult mai mare a populației NEET.
Asta sugerează că explicațiile trebuie căutate și în alte zone:
responsabilități de îngrijire;
accesul la servicii pentru copii;
diferențele rural-urban;
nivelul de educație;
oportunitățile locale de muncă.
Nu doar în economia informală.
Rural versus urban
Chiar Sorin Costreie a indicat această diferență drept una dintre problemele majore ale României.
El a spus că locul în care se naște un copil poate crea avantaje sau dezavantaje foarte mari în accesul la educație și oportunități.
OECD ajunge la concluzii similare în analiza economiei românești.
Abandonul școlar, accesul redus la formare și participarea scăzută pe piața muncii sunt mai pronunțate în comunitățile vulnerabile, iar organizația recomandă intervenții pentru tinerii inactivi și reducerea barierelor de acces la educație și locuri de muncă.
Pentru un tânăr dintr-un oraș mare există universități, internshipuri, companii și transport public.
Pentru cineva dintr-o comună fără transport regulat până la cel mai apropiat oraș, aceeași tranziție poate arăta complet diferit.
De ce ar accepta un tânăr să lucreze fără contract
Aici ipoteza lui Costreie devine totuși relevantă.
Pentru un tânăr fără calificare sau experiență, o ofertă de muncă informală poate părea o cale rapidă către bani.
Angajatorul spune:
„Vino mâine.”
Nu cere experiență.
Nu există birocrație.
Plata poate veni zilnic sau săptămânal.
Problema este ce lipsește.
Un contract legal îi oferă salariatului drepturi privind salariul, timpul de muncă, concediul, contribuțiile pentru pensie, asigurările sociale și protecția în cazul unor conflicte cu angajatorul.
Codul muncii cere ca un contract individual să fie încheiat în scris și înregistrat înainte de începerea activității.
Din decembrie 2025, primirea unei persoane la muncă fără contract poate aduce angajatorului o amendă de 40.000 de lei pentru fiecare persoană identificată, în limita plafonului legal.
Problema statistică: omul poate exista în economie și să lipsească din evidențele administrative
Aici merită făcută o distincție.
Există evidențele administrative, cum ar fi registrul salariaților.
Un lucrător fără contract nu apare acolo.
Și există anchetele statistice ale forței de muncă.
Acolo oamenii sunt întrebați ce au făcut efectiv într-o anumită perioadă.
De aceea cineva poate lipsi din registrul oficial al salariaților, dar să apară totuși ca ocupat în statisticile Eurostat dacă declară că a muncit pentru bani.
Această diferență limitează ideea conform căreia rata NEET ar fi pur și simplu numărul tinerilor fără contract de muncă.
Nu este.
Ce putem spune în acest moment
Putem spune că România are o problemă foarte mare cu tinerii NEET.
Pentru grupa 18–24 de ani, OECD indică 23% în 2025, față de media de 14% în organizație.
Pentru grupa 15–29 de ani, Eurostat indică 19,2%, cea mai mare rată din UE.
Putem spune și că munca nedeclarată este răspândită: Inspecția Muncii a descoperit aproape 14.800 de persoane în această situație doar în 2025.
Dar nu putem spune că o mare parte dintre tinerii NEET lucrează la negru, pentru că datele publice disponibile nu demonstrează acest lucru.
Mai mult, metodologia Eurostat numără drept ocupat inclusiv un lucrător informal dacă acesta declară că a lucrat cel puțin o oră pentru bani sau profit în săptămâna de referință.
Așadar, ipoteza lui Sorin Costreie ridică o întrebare legitimă.
Răspunsul nu există încă.
Ce ar trebui să aflăm pentru a răspunde cu adevărat
Ar fi nevoie de date care să lege direct cele două fenomene.
Câți dintre lucrătorii fără contract identificați de inspectorii de muncă au sub 25 de ani?
În ce domenii lucrează?
Din ce zone provin?
Câți tineri declarați inactivi în statisticile oficiale obțin totuși venituri din activități informale?
Cât de mare este diferența dintre rural și urban?
Fără aceste informații, munca la negru rămâne o posibilă piesă din puzzle, nu explicația principală demonstrată.
Iar cifrele sugerează că puzzle-ul este mult mai mare.
Abandonul școlar, lipsa experienței profesionale, oportunitățile reduse din unele comunități, diferențele dintre femei și bărbați și tranziția dificilă dintre educație și primul job sunt deja vizibile în date.
În 2024, numărul tinerilor NEET de 18–24 de ani era estimat la aproximativ 302.000 de persoane.
Este suficient de mult încât întrebarea să nu fie doar:
„Oare lucrează la negru?”
Ci și:
„Cum ajunge un tânăr de 20 de ani în situația în care nu mai apare nici la școală, nici într-un loc de muncă și ce ar trebui să existe pentru ca el să poată reveni într-una dintre cele două?”