Rezultatele PISA 2025 pentru România arată o problemă care depășește cu mult catalogul și notele elevilor. Aproximativ jumătate dintre adolescenții români testați nu ating nivelul de bază la matematică, citire sau științe. Cercetători de la Stanford estimează că, dacă România ar reuși ca toți copiii să dobândească măcar competențele de bază, beneficiul economic acumulat pe termen lung ar putea ajunge la aproximativ 3.260 de miliarde de dolari. Cifra este uriașă, dar trebuie înțeleasă corect: vorbim despre valoarea estimată a unei economii mai productive pe parcursul multor decenii, nu despre bani care ar apărea mâine în bugetul statului.
Timp de ani întregi, discuția despre educația din România s-a purtat aproape exclusiv în jurul elevilor.
Câți iau Bacalaureatul? Câți abandonează școala? Câți nu înțeleg un text? Câți nu pot rezolva o problemă elementară?
O analiză economică realizată de cercetători de la Stanford pune însă o altă întrebare:
Cât pierde România pentru că atât de mulți copii termină școala fără competențele de bază?
Răspunsul estimat este de ordinul trilioanelor de dolari.
3.260 de miliarde de dolari. Ce reprezintă, de fapt, cifra
Analiza globală realizată de cercetătorii Stanford estimează efectele economice pe care le-ar avea atingerea unui nivel minim de competențe de către copii.
Pentru România sunt analizate mai multe scenarii.
Dacă elevii care merg deja la școală ar ajunge cel puțin la nivelul de bază, beneficiul economic estimat este de aproximativ 2.158 de miliarde de dolari.
Scenariul mai ambițios presupune ca toți copiii, inclusiv cei care în prezent nu sunt cuprinși în educație, să dobândească cel puțin competențele de bază.
În acest caz, valoarea estimată pentru România ajunge la aproximativ 3.258 de miliarde de dolari, adică 3,26 trilioane.
Cifra a fost reluată chiar de Andreas Schleicher, directorul pentru Educație și Competențe al OCDE, în mesajul transmis României odată cu prezentarea rezultatelor PISA 2025.
Dar România nu ar primi un cec de 3.260 de miliarde de dolari.
Și economia nu ar crește cu această sumă într-un singur an.
Calculul se întinde pe zeci de ani
Metodologia pornește de la relația observată între competențele populației și dezvoltarea economică pe termen lung.
Ideea de bază este destul de simplă.
Un copil care citește și înțelege bine informația, poate utiliza matematica și poate rezolva probleme are șanse mai mari să devină un adult productiv.
O populație mai bine pregătită poate adopta mai repede tehnologii noi, poate produce mai multă inovație, poate ocupa locuri de muncă mai complexe și poate crea companii mai competitive.
La nivelul unei singure persoane, diferența poate părea mică.
Aplicată însă unei generații întregi și apoi următoarelor generații care intră pe piața muncii, efectul se acumulează.
Modelele economice folosite de cercetători proiectează tocmai această diferență pe parcursul deceniilor și calculează valoarea actualizată a PIB-ului suplimentar.
De aceea ajungem la cifre care par aproape imposibile când sunt comparate cu economia României dintr-un singur an.
PISA 2025 arată cât de mare este problema
Estimarea economică devine mult mai relevantă după rezultatele PISA publicate pe 8 septembrie.
Elevii români de 15 ani au obținut în 2025:
419 puncte la matematică, față de media OCDE de 463;
413 puncte la citire, față de media OCDE de 461;
425 de puncte la științe, față de media OCDE de 482.
Dar mediile spun doar o parte din poveste.
La matematică, doar 48% dintre elevii români au atins cel puțin Nivelul 2, considerat de OCDE pragul de bază al competenței.
Asta înseamnă că aproximativ 52% se află sub el.
La citire, aproximativ 48% sunt sub Nivelul 2.
La științe, aproximativ 46%.
Iar la noua evaluare privind rezolvarea problemelor cu instrumente digitale, 57% dintre elevii români nu ating nivelul de bază stabilit pentru această competență.
Ce înseamnă să fii sub Nivelul 2
Aici trebuie evitată o confuzie frecventă.
Un elev aflat sub Nivelul 2 PISA nu este automat un copil care „nu știe să citească”.
PISA măsoară altceva.
Evaluează în ce măsură un adolescent de 15 ani poate folosi ceea ce a învățat pentru a înțelege informații, a rezolva probleme și a funcționa în situații apropiate de viața reală.
La citire, de exemplu, problema nu este doar dacă elevul poate pronunța cuvintele unui text.
Trebuie să poată identifica informația relevantă, înțelege sensul și utiliza ceea ce a citit.
La matematică, nu este suficient să memoreze o formulă.
Trebuie să recunoască situația în care formula sau raționamentul matematic îi este util.
De aceea OCDE vorbește despre un nivel de bază de competență, nu pur și simplu despre alfabetizare.
Problema României s-a agravat în ultimul deceniu
Rezultatele din 2025 sunt cu atât mai îngrijorătoare dacă sunt comparate cu cele din urmă cu zece ani.
OCDE arată că, față de 2015, proporția elevilor români aflați sub Nivelul 2 a crescut cu:
12 puncte procentuale la matematică;
9 puncte procentuale la citire;
7 puncte procentuale la științe.
La citire, rezultatul mediu din 2025 este și cu 16 puncte mai mic decât cel din 2022.
România nu are, așadar, doar o problemă istorică de performanță.
La unele dintre competențele esențiale, proporția elevilor vulnerabili educațional a crescut față de acum un deceniu.
Un elev care nu dobândește competențele de bază devine un adult pe piața muncii
Aici educația se întâlnește direct cu economia.
Elevul care astăzi are 15 ani va intra peste câțiva ani pe piața muncii.
Va trebui să citească instrucțiuni.
Să înțeleagă un contract.
Să interpreteze date.
Să folosească software.
Să învețe tehnologii noi.
Să distingă informația credibilă de cea falsă.
Să rezolve probleme pe care nu le-a mai întâlnit.
Iar într-o economie în care inteligența artificială automatizează tocmai o parte dintre sarcinile simple și repetitive, valoarea competențelor complexe poate deveni și mai mare.
O țară în care o proporție foarte mare a populației active are dificultăți cu aceste sarcini va avea probleme în atragerea investițiilor cu valoare adăugată ridicată și în dezvoltarea propriilor industrii competitive.
Asta explică de ce educația nu este doar o cheltuială socială.
Este infrastructură economică.
România pierde și copiii care nici măcar nu ajung la PISA
Există încă o problemă importantă.
PISA testează elevi de 15 ani care se află în sistemul educațional și îndeplinesc criteriile studiului.
Copiii care au abandonat deja școala sunt mult mai slab reprezentați sau nu ajung deloc în evaluare.
Iar tocmai aceștia sunt, de regulă, printre cei mai vulnerabili.
De aceea analiza Stanford diferențiază între scenariul în care sunt ridicate competențele elevilor care merg deja la școală și scenariul în care toți copiii ajung să dobândească abilitățile de bază.
Diferența dintre cele două este importantă pentru România.
Nu este suficient să îi facem mai buni doar pe elevii care au rămas în sistem.
Trebuie să îi păstrăm în școală și pe cei care riscă să dispară din el.
„Excelează câteva școli” nu este suficient
Andreas Schleicher a transmis României un mesaj foarte relevant odată cu rezultatele PISA 2025.
Adevăratul test pentru un sistem educațional nu este capacitatea de a produce câteva școli excelente.
Aproape orice țară poate crea insule de performanță.
Problema este dacă poate produce competențe solide la scară largă.
România are elevi olimpici.
Are licee foarte bune.
Are absolvenți care intră la unele dintre cele mai bune universități din lume.
Aceste rezultate sunt reale.
Dar ele pot coexista cu un sistem în care aproape jumătate dintre adolescenți nu ating pragul de bază la citire sau științe și peste jumătate nu îl ating la