Marco Badea a mers la Nibiru pentru a vedea dacă proiectul de entertainment construit la Costinești este la nivelul promovării masive din online, iar concluzia jurnalistului a fost surprinzător de favorabilă: în opinia sa, „de la Mamaia până în Vama Veche” nu există în acest moment pe litoralul românesc un loc mai viu.
Jurnalistul precizează de la începutul postării că vizita nu a fost plătită de Selly sau Global Records și că nu are o colaborare cu echipa de marketing a proiectului.
Spune că a mers mai degrabă într-un „mic experiment antropologic”, curios să compare imaginea construită online în jurul Nibiru cu ceea ce se întâmplă efectiv acolo.
Dincolo de muzică, concerte sau infrastructura de entertainment, ceea ce l-a impresionat cel mai mult a fost însă altceva: comportamentul publicului într-un spațiu despre care spune că este curat și bine organizat.
De aici, Marco Badea construiește o idee care depășește Nibiru: poate că oamenii nu trebuie întotdeauna schimbați înaintea locurilor în care trăiesc. Uneori, spune el, schimbarea spațiului și stabilirea unor standarde clare pot modifica apoi comportamentul oamenilor.
Marco Badea despre Nibiru: „Primul lucru care m-a surprins a fost curățenia”
Jurnalistul spune că unul dintre primele lucruri observate la Nibiru a fost curățenia.
În relatarea sa, afirmă că nu a văzut chiștoace aruncate pe jos, mizerie sau haos, deși în anumite zone existau cozi formate din foarte mulți oameni.
Pentru el, acesta este unul dintre cele mai interesante rezultate ale proiectului.
Nibiru este construit tocmai pentru a aduna un număr mare de oameni în același spațiu: are concerte, restaurante, un parc de distracții, zone pentru copii, Berăria Nibiru și mai multe spații muzicale. Organizatorii anunță pentru sezonul 2026 46 de nopți și peste 150 de evenimente, între 16 iulie și 30 august.
Aglomerația ar putea produce ușor dezordine.
Marco Badea spune însă că impresia sa după vizită a fost opusă.
Iar explicația pe care o propune ține de ceea ce în științele sociale poate fi descris drept influența normelor sociale: oamenii observă comportamentul celor din jur și își calibrează propriul comportament în funcție de ceea ce pare acceptat într-un anumit spațiu.
În formularea jurnalistului, atunci când intri într-un loc curat, bine organizat și în care ceilalți nu aruncă gunoaie pe jos, există o probabilitate mai mare să respecți și tu „regula nescrisă” a locului.
Comparația cu românul care trece granița la Nădlac
Marco Badea folosește și una dintre comparațiile des întâlnite în România.
Un șofer poate conduce agresiv înainte de Nădlac, iar după trecerea frontierei să respecte viteza, să folosească centura și să semnalizeze.
Nu pentru că omul s-a schimbat biologic odată cu trecerea graniței, argumentează jurnalistul, ci pentru că s-a schimbat mediul în care funcționează și standardul pe care îl vede în jur.
El consideră că Nibiru reușește, la o scară mai mică, să producă un mecanism asemănător.
Locul stabilește regula înainte ca vizitatorul să o stabilească pentru el însuși.
Este probabil cea mai interesantă idee din întreaga postare.
Pentru că mută discuția de la „românii nu știu să se comporte” spre o întrebare mai dificilă: cât de mult contribuie spațiul, infrastructura și modul de administrare la felul în care se comportă oamenii?
Cine merge la Nibiru
Badea spune că publicul pe care l-a întâlnit este foarte divers.
A văzut adolescenți, tineri de 20 și ceva de ani, cupluri, persoane de 30, 40 sau 50 de ani și familii tinere cu copii.
Organizatorii își prezintă oficial proiectul într-o logică asemănătoare, spunând că Nibiru a fost gândit pentru mai multe generații, de la adolescenți și grupuri de prieteni până la cupluri și familii.
Marco Badea consideră că o parte importantă dintre cei prezenți aparțin clasei de mijloc din România, un public despre care spune că în ultimii ani a avut tot mai puține motive să aleagă litoralul românesc.
În opinia lui, Nibiru încearcă să ofere tocmai un motiv nou.
Și aici apare diferența față de modelul tradițional al unor cluburi de pe litoral, unde experiența este asociată deseori cu mesele scumpe și demonstrarea statutului social.
La Nibiru, cel puțin din ceea ce spune că a observat jurnalistul, publicul este mult mai amestecat.
Da, sunt și manele. Dar nu numai manele
Unul dintre subiectele care au alimentat criticile online la adresa proiectului a fost prezența manelelor.
Marco Badea consideră superficială reducerea întregului proiect la această componentă.
În timpul vizitei sale spune că a întâlnit manele, rock, K-pop, pop, trap, disco și muzică latino.
Informațiile oficiale confirmă că proiectul este construit în jurul mai multor tipuri de entertainment. Berăria Nibiru, de exemplu, anunță explicit seri care merg de la lăutari și manele până la muzică grecească și pop, în timp ce alte spații și festivaluri din cadrul proiectului sunt dedicate rockului, K-pop-ului, muzicii electronice și altor genuri.
Badea critică în acest context ceea ce numește „puritanism cultural”: tendința de a folosi playlistul unei persoane drept indicator al nivelului său intelectual sau social.
Pentru el, faptul că genurile muzicale coexistă în același spațiu reprezintă mai degrabă o formă de normalitate.
Ideea poate fi relevantă mai ales pentru publicul tânăr.
Algoritmii Spotify, YouTube și TikTok au făcut consumul muzical mult mai fragmentat decât în urmă cu două decenii. Aceeași persoană poate trece într-o singură zi de la hip-hop la muzică electronică, pop românesc sau manele.
În această logică, un spațiu de entertainment care încearcă să adune comunități diferite într-un singur loc reproduce într-o anumită măsură comportamentul digital al generațiilor tinere.
„Pentru cine lucrează în marketing, Nibiru este aproape un studiu de caz”
Marco Badea remarcă și dimensiunea comercială a proiectului.
Branduri, activări, concursuri, restaurante, supermarket, parc de distracții și numeroase puncte de consum sunt integrate în aceeași experiență.
NIBIRU se descrie oficial drept un „ecosistem privat de entertainment” construit ca un oraș sezonier. Proiectul include peste 30 de restaurante și cafenele, un parc de distracții, zone dedicate copiilor, stand-up comedy și mai multe spații pentru concerte.
Pentru jurnalist, faptul că toate acestea funcționează împreună face proiectul interesant inclusiv pentru oamenii care lucrează în marketing, comunicare sau industria de entertainment.
Într-o astfel de destinație, produsul nu mai este doar concertul.
Produsul este întreaga seară.
Unde parchezi, cât durează intrarea, unde mănânci, ce faci între concerte, unde stă copilul, ce vezi dacă nu îți place muzica de pe o anumită scenă și cât de ușor plătești devin părți ale aceleiași experiențe.
Badea remarcă și sistemul fără numerar
Un alt element observat de jurnalist este plata electronică.
Badea spune că a încercat să găsească un comerciant care acceptă numerar și că nu a reușit.
El interpretează această practică și prin prisma trasabilității fiscale: plata electronică introduce tranzacțiile într-un circuit mai ușor de urmărit decât schimburile exclusiv în numerar.
Jurnalistul admite că Nibiru nu inventează modelul.
Festivalurile din România folosesc de ani buni sisteme cashless, fie prin card, fie prin brățări electronice.
Diferența este că Nibiru încearcă să funcționeze timp de 46 de zile ca o destinație sezonieră, nu doar ca un festival de câteva zile.
Nibiru nu rezolvă însă infrastructura din jurul lui
Postarea nu este exclusiv laudativă.
Marco Badea observă diferența dintre infrastructura din interiorul proiectului și cea din exterior.
Menționează lipsa trotuarelor și a iluminatului stradal în zonele din jur și spune că infrastructura publică nu a ajuns încă la nivelul investiției private.
Este o observație importantă.
Un proiect privat poate controla curățenia, iluminatul, paza, comercianții sau modul de organizare în interiorul perimetrului său.
Nu poate rezolva singur drumurile, trotuarele, transportul public sau infrastructura întregii stațiuni.
Tocmai aici apare și una dintre provocările pe termen lung pentru Nibiru: dacă proiectul continuă să atragă volume mari de oameni, presiunea se va transfera inevitabil asupra infrastructurii publice din Costinești și din zona apropiată.
Nibiru a trecut deja de pragul de un milion de vizite
Proiectul a depășit în august pragul de un milion de vizite, potrivit comunicărilor organizatorilor.
Atenție însă la formulare: un milion de vizite nu înseamnă obligatoriu un milion de persoane unice. Același vizitator poate reveni de mai multe ori pe parcursul sezonului.
NIBIRU continuă să funcționeze până pe 30 august, calendarul oficial având evenimente programate și în a doua jumătate a lunii.
Cifra arată totuși dimensiunea experimentului.
Nu mai discutăm despre un concept prezentat într-o conferință sau despre randările unui viitor proiect.
Locul este deja folosit de un volum foarte mare de oameni.
„Poți să-l critici. Poți să spui că nu este pentru tine”
Marco Badea nu susține că Nibiru trebuie să placă tuturor.
Spune explicit că poate să nu-ți placă Selly, aglomerația, muzica sau întregul concept.
Problema pe care o vede este alta: critica făcută fără contact direct cu locul.
În opinia sa, proiectul merită mai întâi văzut și abia apoi evaluat.
Concluzia postării sale depășește astfel discuția despre o destinație de vacanță.
Badea propune Nibiru drept exemplu pentru o idee despre care România discută de foarte mult timp: oamenii se pot comporta diferit atunci când instituțiile, spațiile și regulile din jurul lor funcționează diferit.
În loc să așteptăm ca milioane de persoane să devină individual mai disciplinate și abia apoi să construim spații mai civilizate, sugerează jurnalistul, ordinea poate fi inversată.
Construiești un loc curat.
Îl administrezi coerent.
Stabilești regulile.
Le aplici.
Iar oamenii încep treptat să se adapteze.
Este o concluzie ambițioasă pornită dintr-o singură seară și, evident, experiența unui vizitator nu poate demonstra singură cum funcționează un proiect pentru toate categoriile de public sau în fiecare seară.
Dar tocmai aici stă partea interesantă a observației.
În jurul Nibiru, discuția nu mai este doar dacă Selly a construit un proiect bun sau prost. A început o conversație mai mare despre ce îi lipsește litoralului românesc și despre cât de mult poate schimba comportamentul oamenilor un spațiu în care standardul este stabilit clar de la intrare.