Un robot umanoid pentru curățenie poate fi chemat deja în locuințele din San Francisco pentru aproximativ 26 de euro pe oră. Aspiră podeaua, șterge blatul din bucătărie, strânge lucrurile împrăștiate, duce gunoiul și poate ajunge inclusiv la una dintre cele mai puțin dorite sarcini casnice: curățarea toaletei. Serviciul lansat de startup-ul american Tau Robotics arată cât de repede încearcă roboții umanoizi să treacă de la demonstrațiile spectaculoase de pe internet la muncă reală. Există însă un detaliu important: deocamdată, oamenii încă îi supraveghează de la distanță.

Scena ar fi părut science-fiction în urmă cu doar câțiva ani.

Deschizi ușa, iar în apartament intră un robot umanoid. Are propriile produse și echipamente de curățenie și începe să facă treburile pe care, în mod normal, le-ai face tu sau pentru care ai chema o persoană specializată.

În San Francisco, acest lucru este deja testat în locuințe reale.

Compania americană Tau Robotics oferă un serviciu prin care clienții pot închiria un robot umanoid pentru 30 de dolari pe oră, echivalentul a aproximativ 26 de euro.

Deocamdată, nu îl poate comanda oricine. Serviciul este disponibil pe bază de invitație, iar persoanele interesate se pot înscrie pe o listă de așteptare.

Compania spune însă că cererea este în creștere.

Ce poate face robotul umanoid de 26 de euro pe oră

Lista de sarcini este deja mai apropiată de ceea ce face o persoană care se ocupă de curățenie decât de ceea ce poate face un aspirator robot obișnuit.

Robotul poate să aspire podelele, să șteargă suprafețele și blaturile din bucătărie, să curețe frigiderul, să strângă obiecte de pe jos, să ducă gunoiul și să curețe toaleta.

Diferența esențială față de un aspirator robot este reprezentată de brațe și de forma umanoidă.

Un aspirator autonom este foarte bun la o singură categorie de activități: se deplasează pe podea și aspiră sau spală.

Un robot umanoid încearcă să lucreze într-o casă construită pentru oameni.

Poate apuca obiecte, utiliza instrumente, deschide anumite uși și dulapuri și se poate deplasa între diferite sarcini.

Tocmai acesta este unul dintre marile pariuri ale industriei roboților umanoizi: dacă lumea noastră a fost construită pentru corpul uman, poate cea mai simplă metodă de a automatiza munca din această lume este construirea unei mașini care să semene cu noi.

Există însă un om în spatele robotului

Aici apare partea pe care demonstrațiile spectaculoase cu roboți o omit uneori.

Robotul Tau nu este încă o menajeră complet autonomă.

Oamenii monitorizează de la distanță roboții în timp ce aceștia lucrează.

Compania vrea ca, în viitor, sistemele să devină complet autonome.

Diferența este importantă.

Un robot complet autonom ar trebui să intre într-un apartament pe care poate nu l-a mai văzut niciodată, să identifice ce trebuie curățat, să decidă ordinea activităților, să recunoască obiectele fragile și să reacționeze corect atunci când întâlnește ceva neașteptat.

O casă este un mediu mult mai dificil pentru un robot decât pare.

Un cablu poate apărea pe podea.

Un scaun poate fi mutat.

Un pahar poate fi aproape de marginea mesei.

Un animal de companie poate trece prin fața robotului.

Un obiect necunoscut poate bloca accesul.

Pentru oameni, adaptarea la asemenea situații este aproape automată. Pentru un robot, fiecare dintre ele poate deveni o problemă de percepție, planificare și control.

De aceea, supravegherea umană rămâne momentan parte din serviciu.

Atunci unde este inteligența artificială?

Faptul că există supraveghere umană nu înseamnă că robotul este doar o marionetă telecomandată.

Roboții umanoizi moderni combină camere, senzori, sisteme de control și modele de inteligență artificială pentru a interpreta mediul și pentru a executa sarcini.

Marea provocare este trecerea de la executarea unei comenzi cunoscute la capacitatea de a gestiona autonom situații noi.

Într-o fabrică, mediul poate fi controlat.

Robotul știe unde se află piesa.

Știe unde trebuie să o pună.

Poate repeta aceeași mișcare de mii de ori.

O locuință este exact opusul.

Fiecare apartament este diferit, fiecare proprietar își aranjează lucrurile altfel, iar mediul se modifică permanent.

Dacă roboții reușesc să funcționeze fiabil aici, una dintre cele mai dificile bariere ale roboticii ar putea fi depășită.

De ce tocmai curățenia?

Pentru companiile care dezvoltă roboți umanoizi, treburile casnice reprezintă o piață uriașă.

Sunt repetitive, consumă timp și multe persoane ar prefera să plătească pentru a nu le face.

În același timp, curățenia oferă roboților o varietate extraordinară de sarcini pe care pot învăța să le execute.

Aspirarea presupune un anumit tip de mișcare.

Ștergerea unei mese, altul.

Strângerea gunoiului presupune recunoașterea și manipularea obiectelor.

Curățarea unei toalete adaugă o nouă serie de mișcări și instrumente.

Fiecare locuință devine, într-un anumit sens, și un mediu în care tehnologia poate fi perfecționată.

Dar ai lăsa un robot conectat la internet singur în casă?

Aici apare una dintre cele mai interesante probleme.

Pentru a se deplasa printr-o locuință, robotul trebuie să o „vadă”.

Camerele și senzorii pot surprinde camerele, obiectele și modul în care este organizată casa.

Iar dacă există și supraveghere umană de la distanță, întrebarea privind confidențialitatea devine și mai relevantă.

Ce poate vedea operatorul?

Ce imagini sunt transmise?

Sunt înregistrate?

Cât timp sunt păstrate?

Sunt folosite datele pentru antrenarea sistemelor?

Ce se întâmplă dacă robotul surprinde documente, fotografii, ecrane sau alte informații private?

Pe măsură ce roboții umanoizi intră în spații personale, discuția despre inteligența artificială nu va mai privi doar ceea ce scriem într-un chatbot.

Va privi și ceea ce permitem unei mașini să vadă în propria locuință.

Și dacă sparge ceva?

Mai există o problemă pe care un aspirator robot o întâlnește rar.

Un umanoid are brațe.

Poate ridica lucruri.

Și, inevitabil, poate scăpa lucruri.

Un pahar spart este o problemă minoră.

Un televizor răsturnat sau un obiect valoros deteriorat schimbă discuția.

Pe măsură ce asemenea servicii devin comerciale, întrebările privind răspunderea vor deveni importante: cine plătește dacă robotul produce o pagubă, cine răspunde dacă rănește o persoană și ce standarde de siguranță trebuie să respecte?

Aceste probleme sunt relativ simple atunci când roboții lucrează într-o fabrică, într-o zonă separată de oameni.

Devind mult mai complicate atunci când robotul se plimbă prin sufragerie.

Ce se întâmplă cu oamenii care fac astăzi această muncă?

Dincolo de partea spectaculoasă a poveștii, experimentul din San Francisco ridică inevitabil și problema locurilor de muncă.

Curățenia este unul dintre domeniile în care munca umană părea până recent greu de automatizat complet.

Nu pentru că aspirarea ar fi complicată, ci pentru că o persoană care face curățenie execută zeci de sarcini diferite și ia permanent mici decizii.

Exact această flexibilitate încearcă roboții umanoizi să reproducă.

Pe termen scurt, tehnologia Tau arată și limitele automatizării: robotul încă beneficiază de supraveghere umană.

Pe termen mai lung, dacă autonomia crește și costurile scad, serviciile de curățenie ar putea deveni unul dintre primele domenii în care roboții umanoizi concurează direct cu munca oamenilor.

Nu înseamnă că acest lucru se va întâmpla peste noapte.

Un robot trebuie să devină suficient de bun, sigur, rapid și ieftin pentru ca utilizarea lui să aibă sens economic.

Dar experimentul din San Francisco arată că această comparație a început deja.

30 de dolari pe oră. Este mult sau puțin?

Prețul serviciului Tau este interesant tocmai pentru că robotul nu este vândut clientului.

Este închiriat.

Pentru aproximativ 30 de dolari pe oră, clientul nu trebuie să cumpere o mașină care poate costa zeci de mii de dolari.

Modelul seamănă mai degrabă cu Uber decât cu achiziționarea unui aspirator.

Ai nevoie de curățenie, comanzi robotul, acesta vine, lucrează și pleacă.

Într-un oraș foarte scump precum San Francisco, un asemenea tarif poate începe să fie comparat direct cu serviciile prestate de oameni.

Iar aici se află una dintre întrebările care vor decide viitorul industriei.

Nu este suficient ca un robot umanoid să poată face curățenie.

Trebuie să poată face treaba suficient de bine și suficient de ieftin încât cineva să prefere să îl cheme în locul unei persoane.

Robotul care spală toaleta spune ceva mai important despre viitorul AI

În ultimii ani, cele mai vizibile efecte ale inteligenței artificiale au apărut pe ecrane.

AI scrie texte, generează imagini, programează, traduce, analizează documente și răspunde la întrebări.

Roboții umanoizi încearcă să ducă aceeași revoluție în lumea fizică.

Dacă modelele AI pot învăța o mașină să înțeleagă mediul și să execute o varietate mare de sarcini, automatizarea nu mai rămâne limitată la munca digitală.

Poate ajunge în depozite.

În fabrici.

În hoteluri.

În spitale.

În centre pentru vârstnici.

Și, după cum arată experimentul Tau Robotics, chiar în baie.

Deocamdată, robotul de 26 de euro pe oră are încă nevoie de oameni care să îl supravegheze.

Dar faptul că un astfel de serviciu poate fi testat deja în apartamente reale spune cât de repede se schimbă domeniul.

Întrebarea „ai lăsa un robot umanoid în casa ta?” începe să nu mai fie despre un viitor îndepărtat.

În San Francisco, există deja oameni care trebuie să răspundă la ea.