Tinerii din clasa muncitoare și facultatea au o relație marcată de două așteptări opuse: teama de datorii și speranța că o diplomă le va oferi respect, stabilitate și o viață diferită de cea a părinților. Aceasta este concluzia unui studiu realizat în Marea Britanie pe baza interviurilor cu 60 de tineri din Londra, Rochdale și Morecambe.
Cercetarea a fost realizată de sociologul Amit Singh, de la Universitatea din Manchester, și publicată în The British Journal of Sociology. Autorul arată că alegerea universității nu este explicată doar de salariul pe care un absolvent speră să îl obțină.
Pentru mulți dintre participanți, facultatea reprezintă și o modalitate de a fi tratați cu mai mult respect, de a-și face familia mândră și de a evita locurile de muncă precare disponibile în comunitățile în care au crescut.
Cum a fost realizat studiul
Cercetarea este una calitativă, bazată pe interviuri. Acest lucru înseamnă că urmărește experiențele, motivațiile și modul de gândire al participanților, fără să măsoare statistic opiniile tuturor tinerilor britanici.
Autorul a intervievat 60 de tineri cu vârsta de cel puțin 16 ani, înscriși în patru colegii din Londra, Rochdale și Morecambe. Grupul a avut o distribuție relativ echilibrată între fete și băieți.
Unii participanți urmau programe academice de tip A-Level, folosite frecvent pentru accesul la universitate. Alții erau înscriși în programe profesionale și tehnice, inclusiv T-Levels și calificări de nivelurile 1, 2 și 3.
Cele trei localități au fost alese pentru contexte sociale și economice diferite. Colegiul din Londra se afla într-unul dintre cartierele sărace ale capitalei, iar Rochdale și Morecambe sunt comunități afectate de declinul unor industrii tradiționale și de reducerea oportunităților locale de angajare.
Rezultatele nu pot fi extinse automat asupra tuturor tinerilor din Marea Britanie. Studiul oferă o imagine detaliată asupra modului în care un anumit grup de participanți își înțelege viitorul educațional și profesional.
Facultatea este percepută ca o investiție riscantă
Una dintre principalele probleme menționate de tineri a fost costul studiilor.
În Anglia, taxele universitare au crescut în mai multe etape. Studiul amintește că facultatea era gratuită până în 1998, când au fost introduse taxe de 1.000 de lire sterline pe an. Acestea au crescut ulterior la 3.000 de lire, apoi la 9.000 de lire, iar pentru anul universitar 2025–2026 plafonul ajunsese la 9.535 de lire.
La aceste sume se adaugă costurile pentru chirie, hrană, transport și materiale. Mulți studenți britanici folosesc împrumuturi pentru a-și finanța studiile și cheltuielile de trai.
Pentru participanții proveniți din familii cu venituri reduse, datoria nu este o idee abstractă. Familia nu le poate oferi întotdeauna bani suplimentari, o locuință gratuită după absolvire sau sprijin în perioadele în care nu găsesc un loc de muncă.
Unii tineri au descris facultatea ca pe o formă de investiție în propria persoană. Ei compară riscul datoriei cu posibilitatea de a obține o calificare, o carieră mai bună și acces la medii profesionale din care familia lor nu a făcut parte.
Această alegere nu este făcută în condiții egale. Un student dintr-o familie înstărită poate accepta un stagiu neplătit, se poate muta într-un oraș scump sau se poate baza temporar pe părinți. Un tânăr fără aceste resurse trebuie să transforme mai repede diploma într-un venit.
O diplomă nu mai garantează automat un salariu ridicat
Studiul analizează și ceea ce economiștii numesc „prima salarială a absolventului”. Termenul descrie diferența de venit dintre persoanele cu studii universitare și cele fără diplomă.
Autorul arată că această diferență nu este distribuită uniform. Ea poate varia în funcție de specializare, oraș, origine socială și accesul la anumite profesii. Tot mai mulți absolvenți ajung și în locuri de muncă pentru care o diplomă universitară nu este obligatorie.
Participanții știau că universitatea nu le garantează automat un post bine plătit. Cu toate acestea, mulți vedeau puține alternative convingătoare.
Locurile de muncă locale disponibile fără facultate erau descrise frecvent ca slab plătite, nesigure sau lipsite de posibilități de promovare. Pentru tinerii care nu doreau să urmeze o meserie tehnică, universitatea părea una dintre puținele căi prin care puteau încerca să își schimbe situația.
Din cei 60 de participanți la proiectul mai larg, 28 declarau că își doreau să meargă la universitate. Autorul interpretează această proporție ca pe un semn că facultatea rămâne atractivă, chiar dacă este costisitoare și nu oferă rezultate garantate.
Respectul poate conta mai mult decât salariul
Una dintre concluziile centrale ale studiului este că tinerii nu aleg universitatea doar pentru bani.
Participanții vorbeau despre dorința de a fi respectați, de a demonstra că sunt capabili și de a obține o poziție socială pe care părinții lor nu au avut-o.
Autorul folosește conceptul de demnitate pentru a descrie această motivație. În acest context, demnitatea înseamnă atât respectul față de propria persoană, cât și recunoașterea primită din partea celorlalți.
Pentru unii tineri, absolvirea facultății ar fi reprezentat o reușită pentru întreaga familie. Mulți erau primii din familie care puteau ajunge la universitate și spuneau că vor să își facă părinții mândri.
Diploma este asociată în societate cu inteligența, statutul profesional și apartenența la clasa de mijloc. Această asociere poate transmite însă și ideea că persoanele fără studii universitare valorează mai puțin.
Tinerii intervievați încercau să obțină prin educație respectul pe care simțeau că originea lor socială nu li-l oferă automat.
Copiii imigranților au descris facultatea și ca pe o datorie față de familie
Studiul identifică și un „efect al migrației” în rândul tinerilor care au migrat în Marea Britanie sau care provin din familii de imigranți.
Pentru aceștia, facultatea putea fi legată de sacrificiile făcute de părinți. Reușita educațională devenea o modalitate de a valorifica oportunitățile obținute prin mutarea într-o altă țară.
Unii participanți considerau că trebuie să folosească șansa pe care părinții lor nu au avut-o. Dorința de a urma o facultate era susținută astfel atât de aspirațiile personale, cât și de responsabilitatea resimțită față de familie.
Această presiune poate fi motivantă, dar poate face alegerea mai dificilă. Un tânăr poate simți că nu are voie să renunțe, să aleagă o rută profesională diferită sau să admită că facultatea nu i se potrivește.
Orașul în care locuiești poate schimba valoarea diplomei
Studiul arată că oportunitățile nu depind doar de obținerea unei diplome, ci și de locul în care trăiește absolventul.
Londra oferă mai multe locuri de muncă pentru absolvenți, dar are și costuri ridicate pentru locuire. Un tânăr care are familia în capitală poate locui acasă și poate accepta temporar un stagiu slab plătit sau neplătit.
Un absolvent din Rochdale ori Morecambe ar putea fi nevoit să se mute la Londra și să plătească o chirie pe care nu și-o permite. Diferența poate decide cine are acces la experiența cerută ulterior de angajatori.
Autorul explică aceste inegalități prin trei tipuri de resurse.
Capitalul economic înseamnă acces la bani, locuință și sprijin financiar.
Capitalul social include relațiile care pot oferi informații, recomandări și oportunități profesionale.
Capitalul cultural reprezintă cunoașterea regulilor nescrise ale universităților și profesiilor, de la modul în care se construiește un CV până la activitățile extracurriculare apreciate de angajatori.
Doi absolvenți cu aceeași diplomă pot avea rezultate foarte diferite dacă unul dispune de bani, relații și sprijin familial, iar celălalt trebuie să se descurce singur.
De ce o diplomă nu elimină automat inegalitatea socială
Studiul contestă ideea simplă potrivit căreia fiecare persoană își poate depăși condiția socială doar prin educație și efort individual.
Universitatea poate oferi cunoștințe, experiențe și acces la profesii mai bune. În același timp, studenții intră în sistem cu resurse foarte diferite.
Cei din familii avantajate cunosc mai bine instituțiile, pot primi recomandări, pot participa la activități neplătite și își permit o perioadă mai lungă de căutare a unui loc de muncă.
Tinerii din clasa muncitoare pot ajunge să aibă aceeași diplomă, dar mai puține posibilități de a o transforma într-o carieră de absolvent.
Autorul avertizează că, în cel mai dificil scenariu, facultatea poate amplifica rușinea și sentimentul de eșec. Acest lucru se poate întâmpla atunci când un tânăr acumulează datorii, termină studiile și nu reușește să obțină locul de muncă pe care îl aștepta.
Problema este importantă deoarece discursul public îi poate spune absolventului că succesul depinde exclusiv de alegerile sale. Sunt ignorate astfel diferențele dintre regiuni, costurile locuirii, relațiile profesionale și structura pieței muncii.
Ce nu demonstrează cercetarea
Studiul nu arată că universitatea este inutilă și nici că toți tinerii din familii muncitoare gândesc la fel.
El nu compară statistic salariile absolvenților cu cele ale persoanelor fără facultate și nu măsoară câți participanți au ajuns ulterior la universitate sau la un anumit loc de muncă.
Cercetarea descrie modul în care 60 de tineri își imaginau viitorul într-un anumit moment. Valoarea ei constă în detaliile despre motivele, temerile și presiunile pe care aceștia le resimțeau.
Concluziile trebuie citite ca o analiză a experiențelor și percepțiilor, nu ca o regulă valabilă pentru fiecare elev sau student.
De ce contează studiul pentru tinerii din România
Sistemul universitar românesc diferă de cel britanic, în special prin nivelul taxelor și forma împrumuturilor pentru studenți. Dilema dintre cost, risc și șansa unei cariere mai bune există însă și în România.
Un tânăr care pleacă dintr-un oraș mic pentru a studia la București, Cluj-Napoca, Iași sau Timișoara trebuie să ia în calcul chiria, transportul, hrana și posibilitatea de a lucra în timpul facultății.
Accesul la stagii, voluntariat, cursuri suplimentare și relații profesionale poate depinde de timpul și banii disponibili. Studenții care trebuie să muncească pentru a se întreține nu au întotdeauna aceleași oportunități extracurriculare ca cei sprijiniți financiar de familie.
Studiul britanic arată că alegerea facultății include și o dimensiune despre care se vorbește mai rar: dorința de a fi respectat și de a demonstra că poți depăși limitele mediului în care ai crescut.
Pentru mulți tineri, universitatea rămâne în același timp o oportunitate, un risc financiar și o promisiune de recunoaștere socială. O decizie informată trebuie să țină cont de programul studiat, costurile reale, alternativele profesionale și condițiile în care diploma poate fi transformată într-un loc de muncă.