Viitorul învățământului superior din Africa a fost discutat la Rabat de aproape 500 de rectori, cercetători, reprezentanți ai guvernelor și parteneri internaționali. Participanții au stabilit mai multe direcții comune, de la introducerea inteligenței artificiale în programele universitare până la extinderea accesului pentru refugiați, persoane cu dizabilități și alte grupuri slab reprezentate.
Conferința generală a Asociației Universităților Africane s-a desfășurat între 21 și 25 iulie 2025, la Universitatea Mohammed VI Polytechnic din Maroc. Tema întâlnirii a fost rolul învățământului superior în inovarea și dezvoltarea durabilă a continentului.
Evenimentul a revenit la Rabat, orașul în care Asociația Universităților Africane a fost înființată în 1967. Pe parcursul celor cinci zile au fost organizate 12 sesiuni plenare și mai multe discuții despre cercetare, tehnologie, calitatea educației, antreprenoriat și cooperarea dintre universități.
Viitorul învățământului superior din Africa depinde de o populație foarte tânără
Universitățile africane se pregătesc pentru o creștere puternică a cererii de educație. Continentul are o populație tânără numeroasă, iar instituțiile trebuie să ofere mai multe locuri, programe adaptate pieței muncii și condiții mai bune pentru cercetare.
Reprezentanții Asociației Universităților Africane au susținut că această creștere demografică poate deveni un avantaj economic dacă tinerii au acces la educație, competențe digitale și oportunități profesionale.
În lipsa investițiilor, același fenomen poate pune presiune asupra universităților, pieței muncii și serviciilor publice. Mai mulți absolvenți nu înseamnă automat și mai multe locuri de muncă, mai ales dacă programele universitare nu sunt conectate la nevoile economiei.
Miza pentru universități este să transforme numărul mare de tineri într-o resursă pentru cercetare, antreprenoriat și dezvoltarea comunităților.
Participanții au cerut colaborări mai strânse între instituțiile africane, infrastructuri de cercetare comune, programe de mobilitate și proiecte universitare desfășurate în mai multe țări.
Inteligența artificială este deja folosită de studenți
Una dintre principalele teme ale conferinței a fost utilizarea inteligenței artificiale în educație.
Potrivit datelor prezentate de organizatori, 87% dintre studenții africani ar folosi deja instrumente de inteligență artificială generativă. Comunicarea publică a conferinței nu precizează însă metodologia cercetării din care provine procentul, dimensiunea eșantionului sau țările analizate. Cifra trebuie, prin urmare, citită ca o informație prezentată la eveniment, nu ca o măsurătoare reprezentativă pentru fiecare universitate africană.
Participanții au avertizat că adoptarea rapidă a tehnologiei nu este însoțită întotdeauna de pregătirea profesorilor, acces egal la infrastructură și reguli instituționale clare.
Universitățile au fost îndemnate să introducă politici privind utilizarea etică a inteligenței artificiale, să dezvolte programe scurte de certificare și să includă competențele digitale, gândirea critică și creativitatea în procesul educațional.
O politică universitară privind inteligența artificială trebuie să explice când poate fi folosită tehnologia, cum trebuie indicate materialele generate automat și ce situații sunt considerate fraudă academică.
În lipsa unor reguli, studenții pot primi mesaje diferite de la un profesor la altul. Un cadru didactic poate permite folosirea unui chatbot pentru documentare, în timp ce altul poate considera aceeași practică o formă de copiere.
Universitățile trebuie să îi învețe pe studenți să verifice rezultatele oferite de inteligența artificială, nu doar să le interzică sau să le accepte fără condiții.
Modelele pot furniza răspunsuri greșite, surse inventate sau explicații formulate convingător, dar nesusținute de dovezi. Competența importantă rămâne capacitatea utilizatorului de a verifica informația.
Cercetarea africană este slab reprezentată în publicațiile internaționale
Conferința a abordat și ceea ce organizatorii numesc „suveranitatea cunoașterii”. Conceptul descrie capacitatea instituțiilor africane de a stabili propriile priorități de cercetare, de a păstra controlul asupra rezultatelor și de a face studiile accesibile comunităților care le-au produs.
Potrivit comunicatului, cercetarea realizată în Africa ar reprezenta aproximativ 1% din producția științifică globală. Și în acest caz, sursa nu oferă în comunicat detaliile metodologice ale estimării.
Participanții au susținut modelul „Diamond Open Access”, prin care articolele științifice sunt disponibile gratuit pentru cititori, iar autorii nu plătesc taxe pentru publicare.
În sistemul obișnuit de publicare academică, accesul la un articol poate fi condiționat de plata unui abonament, iar unele reviste solicită autorilor taxe de mii de euro pentru ca materialul să fie disponibil liber.
Aceste costuri dezavantajează universitățile cu bugete reduse. Un cercetător poate realiza un studiu relevant, dar poate avea dificultăți în a-l publica sau în a consulta literatura necesară.
Asociația Universităților Africane vrea extinderea Platformei Africane pentru Știință Deschisă și folosirea mai frecventă a limbilor africane în publicarea cercetării. Participanții și-au propus ca aceste instrumente să fie dezvoltate în cel puțin 20 de instituții până în 2026.
Universitățile vor să includă mai mulți refugiați și studenți cu dizabilități
Accesul inegal la studii a fost una dintre cele mai importante probleme discutate la Rabat.
Organizatorii au prezentat date potrivit cărora numai 1% dintre persoanele cu dizabilități și 3% dintre tinerii strămutați ar fi înscriși în universități africane. Comunicarea publică nu precizează dacă procentele se referă la întregul continent, la anumite țări sau la o bază de date specifică.
Participanții au stabilit ca obiectiv atingerea unei rate de înscriere de 15% pentru femei, refugiați și persoane cu dizabilități până în 2030. Formularea reunește însă grupuri cu situații foarte diferite, iar comunicatul nu explică exact baza de calcul sau indicatorii care vor fi folosiți.
Pentru persoanele cu dizabilități, accesul la universitate presupune clădiri adaptate, materiale accesibile, tehnologii de sprijin și proceduri de evaluare care țin cont de nevoile individuale.
Pentru refugiați și tinerii strămutați, problemele pot include lipsa documentelor școlare, întreruperea studiilor, costurile, limba de predare și imposibilitatea de a demonstra rapid calificările obținute anterior.
Accesul nu se rezolvă doar prin admiterea formală. Un student are nevoie de cazare, sprijin financiar, consiliere și condiții în care să poată finaliza programul.
Incubatoarele universitare ar putea finanța ideile studenților
Participanții au cerut extinderea incubatoarelor și a programelor prin care studenții pot transforma proiectele universitare în afaceri sau soluții aplicate.
Universitatea gazdă, Mohammed VI Polytechnic, a prezentat modele care combină finanțarea pentru afaceri noi, agricultura digitală și proiectele conduse de studenți. Organizatorii consideră că aceste ecosisteme pot fi adaptate și de alte instituții.
Un incubator universitar oferă, de regulă, mentorat, spațiu de lucru, acces la laboratoare și sprijin pentru dezvoltarea unui produs sau serviciu.
Pentru studenți, avantajul este că o idee poate fi testată înainte de intrarea completă pe piață. Pentru universitate, proiectele pot crea legături mai strânse cu firmele și comunitățile locale.
Riscul este ca antreprenoriatul să fie prezentat drept soluția principală pentru lipsa locurilor de muncă. Nu fiecare absolvent trebuie să își deschidă o afacere, iar universitățile trebuie să pregătească tinerii și pentru cercetare, administrație, profesii tehnice și piața obișnuită a muncii.
Centrele de excelență raportează rate ridicate de angajare
La conferință a fost prezentată și inițiativa Africa Higher Education Centres of Excellence for Development, cunoscută prin acronimul ACE.
Programul sprijină centre universitare specializate și colaborarea dintre cercetare, pregătirea postuniversitară și mediul economic.
Conform datelor comunicate de organizatori, inițiativa a pregătit peste 100.000 de persoane la nivel postuniversitar, a produs peste 10.000 de rezultate de cercetare și a raportat rate de angajare de 87% pentru absolvenții de doctorat și 83% pentru cei de master.
Comunicatul nu explică perioada în care a fost urmărită angajarea, definiția unui absolvent angajat sau distribuția rezultatelor între țări și domenii.
Participanții au recomandat extinderea programului și transformarea centrelor ACE în structuri naționale de inovare, finanțate și integrate în sistemele universitare.
Ce au promis universitățile la finalul conferinței
Rezoluțiile adoptate la Rabat includ:
- dezvoltarea proiectelor comune și a mobilităților între universități;
- creșterea accesului pentru grupurile slab reprezentate;
- extinderea publicării științifice deschise;
- introducerea inteligenței artificiale și a competențelor digitale în programe;
- profesionalizarea sistemelor de cercetare;
- finanțarea inițiativelor studențești;
- consolidarea centrelor universitare de excelență.
Asociația Universităților Africane a anunțat că va forma, împreună cu Uniunea Africană, UNESCO, Mastercard Foundation și alți parteneri, un grup continental care să urmărească aplicarea rezoluțiilor.
Organizatorii au anunțat și pregătirea unui summit panafrican despre știința deschisă și inteligența artificială, programat pentru 2026.
Conferința a sprijinit, de asemenea, noile strategii continentale pentru educație și pentru învățământul tehnic și profesional.
De ce contează aceste decizii pentru studenți
Rezoluțiile adoptate la o conferință internațională nu schimbă imediat viața din campus. Ele trebuie transformate în bugete, programe, reguli și investiții la nivelul fiecărei țări și universități.
Pentru studenți, rezultatele ar putea însemna mai multe mobilități între țările africane, acces mai bun la articole științifice, reguli clare privind inteligența artificială și sprijin pentru proiectele antreprenoriale.
Tinerii din grupurile vulnerabile ar putea beneficia de burse, clădiri accesibile și proceduri de recunoaștere a studiilor. Aceste măsuri depind însă de finanțare și de modul în care obiectivele vor fi urmărite public.
Viitorul învățământului superior din Africa va depinde de distanța dintre promisiunile adoptate la Rabat și schimbările pe care studenții le vor vedea efectiv în săli, laboratoare și campusuri.