Este „haos” în Educație sau un sistem foarte mare, cu multe probleme care trebuie rezolvate? Cu doar câteva zile înainte de începerea noului an școlar, ministrul interimar al Educației, Mihai Dimian, respinge imaginea unui sistem scăpat de sub control. El recunoaște că există probleme serioase, unele vechi, altele recente, dar susține că „problemele nu sunt sinonime cu haosul”.
Mesajul vine într-un moment sensibil.
Noul an școlar este foarte aproape, nemulțumirile profesorilor continuă să existe, iar fiecare problemă administrativă sau decizie a Ministerului Educației este analizată mult mai atent înainte ca elevii să se întoarcă în clase.
Mihai Dimian spune însă că diferența dintre existența unor probleme și existența „haosului” este importantă.
Într-un mesaj publicat vineri, 4 septembrie, ministrul a răspuns direct acestei teme și a oferit câteva exemple despre situații despre care, spune el, s-a anticipat că vor produce blocaje majore.
„Nu avem haos în Educație”
Mesajul central al ministrului este simplu: sistemul are probleme, dar dimensiunea și complexitatea lui fac inevitabilă apariția permanentă a unor situații care trebuie corectate.
Ministerul Educației coordonează, potrivit cifrelor prezentate de Mihai Dimian:
- peste 6.000 de ordonatori de credite;
- peste 300.000 de angajați;
- aproximativ 3,5 milioane de copii și tineri din învățământul preuniversitar și universitar;
- aproximativ 7.000 de proiecte finanțate prin PNRR.
Argumentul ministrului este că într-un sistem în care interacționează zilnic milioane de persoane vor exista inevitabil probleme, nemulțumiri și situații care necesită intervenție.
„Problemele nu sunt sinonime cu haosul”, este ideea pe care Dimian insistă.
Ministrul dă exemplul simulării Evaluării Naționale
Unul dintre exemplele folosite de Mihai Dimian este organizarea simulărilor pentru Evaluarea Națională.
Potrivit ministrului, la începutul mandatului său exista în spațiul public scenariul potrivit căruia aproximativ 50% dintre școli nu vor organiza simularea.
Contextul era complicat inclusiv de nemulțumirile profesorilor.
Dimian spune că a primit inclusiv recomandări de a renunța la organizarea simulării în acest an.
Ministerul a continuat însă pregătirile.
Rezultatul invocat acum de ministru este foarte diferit de scenariul inițial:
peste 97% dintre școli au organizat simulările în prima etapă.
Ulterior, Ministerul a oferit posibilitatea unei a doua simulări, la care au mai participat încă aproximativ 1,5% dintre școli.
Pentru Dimian, acesta este unul dintre exemplele în care anticiparea unui blocaj major nu s-a confirmat.
Profesorii aveau însă nemulțumiri reale
Faptul că simularea a fost organizată în aproape toate școlile nu înseamnă că tensiunile din sistem au fost imaginare.
Ministrul recunoaște explicit dreptul profesorilor de a-și exprima nemulțumirile și spune că Ministerul a menținut dialogul atât cu federațiile sindicale, cât și direct cu profesori și elevi.
Este o distincție importantă.
Organizarea unui examen sau a unei simulări poate funcționa administrativ, în timp ce nemulțumirile personalului din sistem continuă.
De aceea, procentul de participare la simulare poate arăta că un anumit scenariu de blocaj nu s-a produs, dar nu rezolvă automat cauzele nemulțumirilor profesorilor.
Dimian invocă și Bacalaureatul
Ministrul folosește un argument asemănător atunci când vorbește despre Bacalaureat.
Și în acest caz, spune el, înaintea examenului au existat avertismente privind posibilitatea apariției unui „haos”.
Dimian susține că scenariul nu s-a confirmat și invocă rezultatele obținute la Bacalaureat, pe care le descrie drept cele mai bune din ultimul deceniu.
Pentru ministru, aceste exemple arată o diferență între problemele reale care trebuie administrate și predicțiile potrivit cărora întregul sistem urmează să intre într-un blocaj.
Și PNRR apare în răspunsul ministrului
O altă zonă invocată este implementarea proiectelor din Planul Național de Redresare și Reziliență.
Ministerul Educației gestionează, potrivit cifrelor prezentate de Dimian, aproximativ 7.000 de proiecte PNRR, ceea ce ar reprezenta în jur de o treime din totalul proiectelor PNRR ale României.
Ministrul susține că și în acest caz au existat avertismente despre un posibil „haos”, dar că proiectele sunt aduse spre final printr-un efort considerabil al instituțiilor și persoanelor implicate.
Afirmația reprezintă evaluarea ministrului asupra situației PNRR din Educație și trebuie privită în acest context.
Cât de mare este, de fapt, sistemul de Educație
Una dintre cele mai interesante părți ale mesajului lui Mihai Dimian este încercarea de a pune dimensiunea sistemului în perspectivă.
Peste 300.000 de persoane lucrează în sistemul coordonat de Ministerul Educației.
Aproximativ 3,5 milioane de copii și tineri sunt în învățământul preuniversitar și universitar.
Dacă sunt incluși și părinții, ministrul estimează că mai mult de jumătate din populația României este implicată direct sau indirect în funcționarea sistemului.
Este unul dintre motivele pentru care aproape orice schimbare din Educație poate produce reacții puternice.
O modificare a burselor afectează sute de mii de elevi.
O schimbare a programelor școlare poate influența generații întregi.
O decizie privind normele profesorilor poate afecta mii de cadre didactice.
Iar schimbarea unui examen național îi interesează simultan pe elevi, părinți și profesori.
Probleme sunt. Ministrul nu contestă asta
Mesajul lui Dimian nu este că sistemul funcționează fără probleme.
Dimpotrivă, ministrul admite că acestea există și că unele sunt serioase.
Unele sunt vechi.
Altele sunt mai noi.
Diferența pe care încearcă să o facă este între probleme care trebuie rezolvate și imaginea unui sistem complet dezorganizat.
Ministrul susține că Educația nu poate fi „reconstruită” într-o lună sau într-un an și că schimbările au nevoie de continuitate și răbdare.
Este, evident, poziția conducerii Ministerului.
Pentru elevi, profesori și părinți, evaluarea reală va depinde de ceea ce se întâmplă concret în școli.
Pentru elevi, întrebarea este mai simplă: ce funcționează efectiv?
Disputa în jurul cuvântului „haos” este una politică și mediatică.
Pentru un elev, lucrurile sunt mult mai concrete.
Are profesor la toate materiile?
Primește manualele la timp?
Știe cum va arăta examenul pe care trebuie să îl susțină?
Are acces la laboratoare și infrastructură?
Bursa ajunge la timp?
Programa pe care o studiază este actualizată?
Pentru un profesor, întrebările sunt la fel de practice.
Care este norma didactică?
Câte clase are?
Ce obligații administrative apar?
Ce salariu primește?
Ce schimbări curriculare trebuie să aplice?
De aceea, existența sau inexistența „haosului” este greu de stabilit printr-o singură statistică.
Un examen poate fi organizat fără blocaje, în timp ce alte probleme ale sistemului rămân nerezolvate.
„Senzaționalul vinde”, spune ministrul
Mihai Dimian critică și modul în care sunt prezentate uneori problemele din Educație.
După organizarea simulărilor, spune el, i s-ar fi explicat că „senzaționalul vinde”, în timp ce realitatea este adesea mai puțin spectaculoasă.
Ministrul spune că preferă această realitate construită prin muncă și rezultate în locul scenariilor spectaculoase despre ceea ce urmează să se întâmple.
Folosește inclusiv metafora „efectului fluturelui”.
Într-un sistem complex, un eveniment mic poate avea uneori consecințe importante.
Dar, spune Dimian, asta nu înseamnă că trebuie „previzionate uragane la fiecare bătaie de aripi”.
Noul an școlar va fi testul mai important
Mesajul ministrului vine înainte ca elevii să revină în clase.
Iar aici discuția se mută inevitabil de la declarații la ceea ce se va întâmpla efectiv în școli.
Dacă anul începe fără blocaje majore, argumentul lui Mihai Dimian că problemele nu trebuie confundate cu haosul va primi un sprijin important.
Dacă apar însă probleme semnificative, proteste sau disfuncționalități care afectează direct elevii și profesorii, dezbaterea va continua.
Cert este că ministrul nu susține că Educația românească funcționează perfect.
Mesajul său este mai nuanțat:
există suficiente probleme reale care trebuie rezolvate, dar existența lor nu înseamnă automat că întregul sistem se află în haos.
Iar pentru elevii care se pregătesc să înceapă un nou an școlar, diferența dintre cele două va conta mai puțin decât un lucru mult mai simplu:
ce vor găsi, concret, în școală atunci când intră din nou în clasă.