Tinerii din România pleacă din casa părinților, în medie, la 27,4 ani, peste media Uniunii Europene de 26,3 ani. În același timp, în marile centre universitare, o garsonieră se închiriază în această toamnă cu aproximativ 340 de euro în Iași și în jur de 400 de euro în București și Cluj-Napoca. Pentru un tânăr aflat la început de carieră, independența înseamnă astfel o cheltuială de câteva mii de euro pe an numai pentru chirie, înainte de utilități, mâncare sau transport.
La 18 ani termini liceul.
La 22 sau 23 poți termina facultatea.
Urmează primul job, primul salariu și, teoretic, momentul în care începi să te gândești serios la propria locuință.
În practică, pentru mulți tineri apare o alegere mai complicată:
pleci imediat de acasă și plătești chirie sau mai rămâi câțiva ani cu părinții și încerci să strângi bani?
Povestea nu este exclusiv românească.
Reuters a documentat cazul unui britanic de 28 de ani care a ales să locuiască împreună cu tatăl său și spune că astfel a reușit să economisească până la 80% din venit, construindu-și în timp o avere netă de șase cifre. Este un caz individual, nu o rețetă aplicabilă tuturor, dar ilustrează o strategie întâlnită tot mai des în contextul costurilor ridicate ale locuirii.
În România, cifrele arată de ce alegerea poate avea sens financiar.
Românii pleacă de acasă la 27,4 ani
Cele mai recente date Eurostat, pentru 2025, arată că un tânăr din Uniunea Europeană părăsește casa părinților, în medie, la 26,3 ani.
În România, media este de 27,4 ani.
Indicatorul Eurostat nu înseamnă că fiecare român își face bagajele exact la 27 de ani și cinci luni.
Statistic, el estimează vârsta la care jumătate din populația analizată nu mai locuiește în aceeași gospodărie cu părinții.
Diferențele din Europa sunt foarte mari.
În Finlanda, tinerii pleacă în medie la 21,4 ani, iar în Danemarca la 21,8.
La celălalt capăt, Croația ajunge la 31,5 ani, Grecia și Slovacia la 30,9, iar Italia și Spania la 30,2.
România nu este, așadar, țara europeană în care tinerii rămân cel mai mult în casa părinților.
Dar plecăm mai târziu decât media UE.
De ce contează chiria atât de mult
Să luăm un tânăr care vrea să locuiască singur.
Nu într-un apartament mare.
Într-o garsonieră.
La începutul lunii septembrie 2026, Imobiliare.ro calcula o chirie medie de 340 de euro pe lună pentru o garsonieră în Iași.
În București, media ajungea la 400 de euro pe lună.
Pentru Cluj-Napoca, proprietarii solicitau pentru garsoniere sume similare celor din București, iar pentru un apartament cu două camere media era de 580 de euro.
Acestea sunt prețuri solicitate în anunțuri, nu neapărat suma finală negociată de fiecare chiriaș.
Dar ordinea de mărime este suficientă pentru un calcul.
În Iași, numai chiria unei garsoniere înseamnă aproximativ:
4.080 de euro pe an.
În București, aproximativ:
4.800 de euro pe an.
Și încă nu am pus nimic peste.
Chiria este doar începutul
După mutare vin utilitățile.
Electricitate.
Gaz sau încălzire.
Internet.
Întreținere.
Mâncare.
Produse pentru casă.
Transport.
Eventual parcarea.
Și mai există o cheltuială pe care mulți o simt chiar în prima zi: intrarea într-o chirie presupune deseori prima lună plus o garanție, iar dacă locuința este găsită prin agenție poate apărea și comisionul.
La o garsonieră de 340 de euro, mutarea poate necesita astfel de la început câteva sute de euro peste chiria lunară propriu-zisă.
Independența nu costă doar 340 de euro.
Chiria este prețul de intrare.
Ce se întâmplă dacă mai rămâi trei ani cu părinții
Aici calculul devine interesant.
Să presupunem că cineva din Iași are 24 de ani și decide să nu închirieze încă o garsonieră.
La o chirie medie actuală de 340 euro/lună, trei ani înseamnă:
340 × 36 = 12.240 de euro.
În București, la 400 euro:
400 × 36 = 14.400 de euro.
Aceste sume reprezintă chiria teoretic evitată, nu economiile garantate.
Este o diferență esențială.
Dacă locuiești cu părinții, tot consumi mâncare, apă, electricitate și alte resurse. Poți contribui la cheltuielile casei. Poți avea alte costuri. Iar banii pe care nu îi dai pe chirie pot fi pur și simplu cheltuiți în altă parte.
Ca să transformi chiria evitată în economii, trebuie efectiv să pui banii deoparte.
Dar dimensiunea financiară devine clară.
Trei ani de chirie pentru o garsonieră înseamnă deja peste 12.000–14.000 de euro în două dintre cele mai mari orașe ale țării, dacă folosim nivelurile actuale și presupunem că ele ar rămâne constante.
12.000 de euro pot schimba discuția despre „statul cu părinții”
Suma poate deveni începutul unui avans pentru o locuință.
Sau un fond de urgență.
Sau capital pentru o afacere.
Sau bani investiți pe termen lung.
Sau pur și simplu rezerva financiară care îi permite unui tânăr să se mute ulterior fără să trăiască de la un salariu la altul.
Aici apare diferența dintre două situații care, privite din exterior, arată identic.
Doi oameni de 27 de ani pot locui amândoi cu părinții.
Unul poate face asta pentru că, deocamdată, nu își permite să plece.
Celălalt poate câștiga suficient pentru chirie, dar a ales deliberat să mai stea trei ani pentru a economisi 30% sau 50% din venit.
Statistic, amândoi sunt „tineri care locuiesc în casa părinților”.
Financiar, situațiile sunt complet diferite.
A rămâne acasă poate fi o strategie financiară foarte bună
Exemplul documentat de Reuters arată varianta extremă.
Lamar Mangal, un account manager britanic de 28 de ani, a continuat să locuiască împreună cu tatăl său și a economisit inițial aproximativ 1.000 de lire pe lună, apoi în jur de 1.400.
În anumite perioade, spune că punea deoparte aproximativ 80% din venit.
În timp, și-a construit o avere netă de șase cifre.
Nu înseamnă că orice tânăr care rămâne cu părinții va reproduce rezultatul.
Diferențele de salariu, familie și cost al vieții sunt enorme.
Dar principiul financiar este simplu:
dacă elimini cea mai mare cheltuială lunară și economisești efectiv diferența, poți acumula capital mult mai repede.
Dar există și un cost care nu apare în Excel
Aici articolul nu poate fi redus la matematică.
A locui singur înseamnă și experiență.
Înveți să îți plătești facturile.
Să gătești.
Să îți organizezi casa.
Să gestionezi un buget.
Să rezolvi singur problemele administrative.
Ai intimitate.
Poți construi mai ușor o relație.
Poți avea propriile reguli.
Pentru unii tineri, toate acestea valorează mai mult decât banii economisiți.
Pentru alții, relația cu părinții face imposibilă rămânerea acasă chiar dacă financiar ar fi mai avantajos.
Există și situația inversă: familii în care mai multe generații locuiesc împreună fără ca acest lucru să fie perceput drept o problemă.
De aceea, plecarea de acasă nu poate fi tratată ca un test al maturității.
Nici Europa nu are o singură definiție a independenței
Diferența dintre Finlanda, unde media plecării este de 21,4 ani, și Croația, unde este 31,5, nu poate fi explicată doar prin ambiția individuală.
Contează piața muncii.
Piața chiriilor.
Veniturile.
Accesul la locuințe.
Sistemele de sprijin.
Durata studiilor.
Dar contează și cultura familiei.
Eurostat observă că statele unde tinerii pleacă mai devreme tind să aibă și rate de ocupare mai ridicate pentru grupa 20–29 de ani. În 2025, rata de ocupare pentru această categorie era de 65,5% la nivelul UE.
Corelația nu înseamnă că un job bun rezolvă automat problema locuirii.
Dar independența financiară și cea locativă sunt evident legate.
În România, o garsonieră poate înghiți o parte foarte mare din primul salariu
Aici este probabil problema cea mai importantă pentru un absolvent.
Chiria nu crește sau scade în funcție de câtă experiență ai.
Proprietarul nu îți oferă reducere fiindcă ești la primul job.
Un tânăr poate intra pe piața muncii cu un salariu mult sub media națională și, în același timp, trebuie să concureze pe piața chiriilor cu persoane care au deja ani de experiență și venituri mai mari.
În Iași, o garsonieră medie de 340 de euro poate fi mai accesibilă decât în București sau Cluj, dar rămâne o cheltuială anuală de peste 4.000 de euro.
Pentru cine mai are și rate, taxe universitare sau alte obligații, ecuația se complică rapid.
Varianta care schimbă cel mai mult calculele: nu locui singur
Există, evident, o variantă între „stau cu părinții” și „plătesc singur o garsonieră”.
Împarți locuința.
În Iași, chiria medie pentru un apartament cu două camere este în această toamnă de 450 de euro.
Dacă două persoane împart în mod egal chiria, partea fiecăreia este de aproximativ 225 de euro.
Este cu 115 euro mai puțin decât garsoniera medie de 340 de euro.
Pe trei ani, diferența ajunge la aproximativ 4.140 de euro, presupunând aceleași prețuri.
De aceea, pentru mulți tineri prima independență nu înseamnă „apartamentul meu”.
Înseamnă coleg de apartament, partener sau o locuință împărțită cu prietenii.
Atunci când rămâi cu părinții, întrebarea importantă este ce faci cu banii
Dacă decizia este financiară, există o diferență uriașă între:
„nu plătesc chirie”
și
„economisesc banii pe care i-aș fi dat pe chirie”.
În primul caz, banii pot dispărea în consum.
În al doilea, trei ani pot construi o rezervă semnificativă.
La chiria actuală din Iași, dacă ai reuși să pui deoparte chiar și jumătate din cei 340 de euro evitați lunar, vorbim despre 6.120 de euro după trei ani.
La 250 de euro economisiți lunar, rezultatul ar fi 9.000 de euro.
La 300 de euro lunar, 10.800 de euro.
Aici poate deveni locuitul cu părinții o strategie, nu doar o amânare.
Ai 27 de ani și încă stai cu părinții?
Statistic, în România nu este deloc o situație ieșită din comun.
Media plecării este chiar în jurul acestei vârste.
Mai important este motivul și ce urmează.
Dacă locuiești acasă pentru că salariul nu acoperă realist chiria și costurile vieții, problema spune ceva despre accesibilitatea locuirii și despre veniturile de început de carieră.
Dacă ai putea pleca, dar alegi să rămâi încă doi sau trei ani pentru a construi economii, poate fi o decizie financiară calculată.
Iar dacă independența, intimitatea sau situația familială sunt mai importante pentru tine, plata chiriei poate fi un cost pe care alegi conștient să îl suporți.
Aceeași adresă din buletin poate ascunde trei realități complet diferite.
Iar în 2026, când o simplă garsonieră poate costa între 340 și 400 de euro pe lună în marile centre universitare, întrebarea „de ce încă stai cu părinții?” are un răspuns mult mai complicat decât „pentru că nu vrei să pleci”.