Doar 23% dintre tinerii de 25–34 de ani din România aveau studii superioare în 2025, cel mai mic procent din Uniunea Europeană. Media UE a ajuns la 44,8%, aproape dublu față de România. Comparația devine și mai dură dacă ne întoarcem cu două decenii: în 2005, media europeană era deja de 27,2%. România este singurul stat membru care, după 20 de ani, încă nu a ajuns la acel nivel.
Sunt cifre care arată cât de mare a devenit distanța dintre România și restul Uniunii Europene în privința studiilor superioare.
În 2005, doar 13,5% dintre românii de 25–34 de ani aveau studii superioare.
Douăzeci de ani mai târziu, procentul a ajuns la 23%.
O creștere de 9,5 puncte procentuale.
Problema este că restul Europei a avansat mult mai repede.
Media UE a plecat de la 27,2% în 2005 și a ajuns la 44,8% în 2025.
Astfel, România de astăzi se află încă sub nivelul mediu pe care Uniunea Europeană îl înregistra în urmă cu două decenii.
Tinerii cu studii superioare din România: 23% față de 44,8% în UE
Indicatorul Eurostat măsoară ponderea persoanelor cu vârste între 25 și 34 de ani care au absolvit învățământul terțiar.
Aici intră studiile clasificate la nivelurile ISCED 5–8, deci nu vorbim exclusiv despre o diplomă de licență în sensul cel mai restrâns, ci despre calificările care fac parte din învățământul terțiar.
În 2025, situația arată astfel:
România: 23%
Media UE: 44,8%
Ținta UE pentru 2030: minimum 45%
România se află, așadar, la aproape 22 de puncte procentuale sub media europeană.
Mai simplu spus, în UE, aproximativ 45 din 100 de tineri de 25–34 de ani au absolvit studii superioare.
În România sunt doar 23 din 100.
Diferența este aproape de la simplu la dublu.
România nu a ajuns nici măcar la media UE din 2005
Aceasta este probabil cea mai puternică informație din noile date.
În urmă cu 20 de ani, media europeană era de 27,2%.
România avea atunci 13,5%.
În 2025, România a ajuns la 23%.
Asta înseamnă că țara noastră se află încă cu 4,2 puncte procentuale sub media europeană din 2005.
Între timp, media UE a crescut cu 17,6 puncte procentuale.
România a crescut cu doar 9,5.
Dintre țările analizate în datele Eurostat, avansul României în perioada 2005–2025 este printre cele mai mici. Edupedu, pe baza datelor Eurostat publicate pe 3 septembrie, arată că doar Finlanda a înregistrat o creștere mai mică în puncte procentuale în această perioadă.
Dar situația Finlandei pornește de la un nivel incomparabil mai ridicat, ceea ce face ca stagnarea României să aibă o semnificație diferită.
În urmă cu 20 de ani, alte țări erau mult mai aproape de România
Comparația istorică arată și cât de diferite au fost traiectoriile statelor europene.
În 2005, România nu era singura țară aflată mult sub media UE.
Cehia, Slovacia, Malta și Italia se aflau și ele la niveluri relativ reduse în comparație cu statele europene cu cea mai mare participare la învățământul superior.
Două decenii mai târziu, toate au depășit România.
Malta este unul dintre cele mai spectaculoase exemple de recuperare și se află printre țările cu cea mai mare creștere a ponderii tinerilor cu studii superioare între 2005 și 2025.
Asta arată că poziția României nu poate fi explicată doar prin faptul că a pornit de jos.
Și alte țări au pornit de la niveluri scăzute.
Diferența este ritmul în care au recuperat.
România stagnează de aproximativ un deceniu
Problema devine și mai clară dacă nu ne întoarcem până în 2005.
În 2015, ponderea tinerilor români de 25–34 de ani cu studii superioare era de 25,5%.
În 2024 era de 23,2%.
Iar în 2025 a ajuns la 23%.
Cu alte cuvinte, România nu doar că recuperează lent față de UE.
În ultimul deceniu, indicatorul practic nu a progresat, ba chiar se situează sub nivelul din 2015.
Comisia Europeană vorbește explicit despre o stagnare a absolvirii studiilor terțiare în România în ultimul deceniu.
În aceeași perioadă, media europeană a continuat să crească.
În 2015 era de 36,5%.
În 2024 ajunsese la 44,1%.
În 2025 a urcat la 44,8%.
Practic, distanța dintre România și media UE s-a mărit.
De ce are România atât de puțini tineri cu studii superioare?
Nu există o singură explicație.
Comisia Europeană identifică mai multe probleme structurale care se alimentează reciproc.
Una dintre ele începe înainte de facultate:
abandonul școlar timpuriu.
Dacă un număr mare de adolescenți nu finalizează traseul educațional necesar pentru a ajunge la facultate, baza din care universitățile își pot recruta viitorii studenți devine automat mai mică.
În România, rata de părăsire timpurie a educației și formării era de 16,8% în 2024, față de 9,4% media UE.
Comisia Europeană menționează, de asemenea, participarea redusă a elevilor proveniți din medii dezavantajate, abandonul universitar, barierele financiare și legătura insuficientă dintre anumite trasee din învățământul secundar și programele universitare.
Aproximativ jumătate dintre studenți abandonează
Există o diferență importantă între a intra la facultate și a o termina.
Raportul Comisiei Europene pentru România, citând date UEFISCDI, indică faptul că aproximativ jumătate dintre studenții universitari abandonează studiile.
Asta înseamnă că problema nu poate fi rezolvată doar prin creșterea numărului de locuri disponibile la admitere.
Un student poate intra în anul I și totuși să nu ajungă niciodată la diplomă.
Motivele pot fi diferite.
Banii.
Nevoia de a lucra în paralel.
Alegerea nepotrivită a facultății.
Diferențele dintre pregătirea din liceu și cerințele universității.
Mutarea în altă țară.
Probleme personale.
Comisia Europeană subliniază în mod particular barierele financiare și lipsa de coerență dintre învățământul secundar superior și programele universitare, mai ales pentru absolvenții învățământului profesional și tehnic.
Contează și faptul că mulți tineri pleacă din România
Comisia Europeană include emigrația printre factorii care contribuie la nivelul redus al indicatorului românesc.
Acest aspect este important pentru interpretarea statisticii.
Eurostat măsoară populația de 25–34 de ani care se află în România, nu totalitatea românilor din această categorie de vârstă oriunde s-ar afla ei.
Dacă o parte dintre tinerii cu studii superioare pleacă să lucreze și să locuiască în alte state, ei nu mai contribuie în același mod la indicatorul calculat pentru populația rezidentă a României.
Emigrația nu explică însă singură diferența uriașă față de media UE.
Comisia vorbește despre un ansamblu de probleme care începe din școală și continuă până la absolvirea universității.
Europa vrea să ajungă la 45%. România este la 23%
Uniunea Europeană și-a stabilit pentru 2030 o țintă clară:
cel puțin 45% dintre persoanele de 25–34 de ani să aibă o calificare de nivel terțiar.
În 2025, media UE este deja de 44,8%.
Ținta europeană este, practic, foarte aproape de a fi atinsă la nivel agregat.
România se află la 23%.
Pentru a ajunge la nivelul țintei europene, ponderea din România ar trebui să crească cu 22 de puncte procentuale.
Aproape să se dubleze.
Iar asta într-un context în care indicatorul românesc nu a crescut în ultimul deceniu.
Înseamnă asta că toți tinerii trebuie să facă facultate?
Nu.
Iar statistica nu trebuie interpretată în felul acesta.
O economie funcțională are nevoie și de electricieni, instalatori, tehnicieni, operatori, mecanici, constructori și numeroase alte profesii pentru care facultatea nu reprezintă neapărat traseul potrivit.
Învățământul profesional și tehnic de calitate este la fel de important.
Problema semnalată de Eurostat este alta.
România are mult mai puțini tineri cu calificări de nivel superior decât restul Uniunii, într-o economie europeană în care cererea pentru competențe avansate crește.
Comisia Europeană avertizează chiar în evaluarea sa din 2026 că cererea pentru forță de muncă înalt calificată este proiectată să crească puternic până în 2035, iar lipsa competențelor poate afecta inovarea, productivitatea și competitivitatea.
O diplomă nu garantează automat un salariu bun
Există și o altă nuanță importantă.
Mai mulți absolvenți de facultate nu înseamnă automat o economie mai performantă.
Contează ce studiază.
Contează calitatea programului.
Contează dacă termină facultatea cu abilități cerute pe piața muncii.
Contează dacă există companii care îi pot angaja.
Contează cât de bine sunt plătiți.
Și contează dacă rămân în România.
O țară poate crește artificial numărul diplomelor fără să rezolve problema competențelor.
De aceea, indicatorul Eurostat trebuie citit împreună cu alte date despre educație și piața muncii.
Dar o diferență de aproape 22 de puncte procentuale față de media UE este prea mare pentru a fi ignorată.
Pentru tinerii din România, problema începe mult înainte de facultate
Un adolescent dintr-o familie cu venituri reduse poate avea de depășit obstacole pe care un coleg dintr-un oraș mare nici nu le întâlnește.
Acces la un liceu bun.
Transport.
Meditații.
Chirie într-un centru universitar.
Mâncare.
Taxe.
Laptop.
Cărți.
Posibilitatea de a studia fără să lucreze opt ore pe zi.
Pentru un student din Iași, București, Cluj sau Timișoara, facultatea poate părea un traseu firesc.
Pentru un adolescent dintr-o comunitate rurală săracă, drumul până la aceeași facultate poate fi mult mai dificil.
Tocmai participarea redusă a tinerilor dezavantajați este una dintre barierele structurale evidențiate de Comisia Europeană.
România încearcă să răspundă problemei inclusiv prin Programul Național pentru Reducerea Abandonului Universitar și prin programul „Primul student din familie”, cofinanțat din fonduri europene și destinat inclusiv studenților proveniți din medii dezavantajate.
România are nevoie și de studenți, și de absolvenți
Numărul celor care intră într-o universitate spune doar o parte din poveste.
Indicatorul european se uită la cei care au finalizat studiile.
Aici este una dintre provocările majore pentru România.
Să aduci un tânăr la facultate.
Să îi oferi o specializare relevantă.
Să îi permiți financiar să continue.
Să îl ajuți să termine.
Să existe un loc de muncă pentru competențele dobândite.
Și, ideal, să îi oferi suficiente motive profesionale și economice pentru a rămâne în țară.
Doar atunci înscrierea la facultate se transformă într-un absolvent care apare în statistica Eurostat.
În 20 de ani, Europa a mers înainte mai repede decât România
În 2005, diferența era mare.
România: 13,5%.
UE: 27,2%.
În 2025, ambele valori sunt mai mari.
România: 23%.
UE: 44,8%.
Problema este că distanța nu s-a redus.
S-a mărit.
Iar România a ajuns într-o situație greu de ignorat: este singurul stat din UE care, în 2025, nu depășise încă media europeană a tinerilor cu studii superioare din 2005.
Douăzeci de ani înseamnă aproape o generație.
În educație, efectele unei reforme serioase nu apar peste noapte.
Dar tocmai de aceea această statistică spune mai mult decât cine ocupă ultimul loc într-un clasament european.
Arată cât de puțin a reușit România să recupereze într-un domeniu în care restul Uniunii Europene a continuat să avanseze.