Aproape 135.000 de români de minimum 14 ani nu știu nici să scrie, nici să citească, potrivit ultimului recensământ. Cifra descrie analfabetismul în sensul său propriu, dar datele PISA 2025 publicate chiar astăzi arată o problemă mult mai extinsă în rândul generației tinere: 48% dintre elevii români de 15 ani sunt sub nivelul de bază la Citire, iar 52% nu ating pragul minim la Matematică. Cele două statistici măsoară lucruri diferite, dar puse împreună arată cât de mare rămâne problema competențelor de bază în România.
8 septembrie este Ziua Internațională a Alfabetizării.
În România, momentul vine anul acesta cu două seturi de cifre care merită privite împreună.
Primul provine din Recensământul Populației și Locuințelor 2021.
134.873 de persoane cu vârsta de cel puțin 14 ani se află în categoria celor care nu știu nici să scrie, nici să citească.
Asta înseamnă aproximativ 0,8% din populația României de 14 ani și peste.
Al doilea set de date a fost publicat chiar astăzi, 8 septembrie, de OCDE.
PISA 2025 arată că 48% dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul de bază la Citire.
La Matematică, situația este și mai dificilă: 52% sunt sub pragul minim de competență.
Avem, așadar, două probleme foarte diferite.
Una privește oamenii care nu pot citi și scrie.
Cealaltă privește oameni care pot citi cuvintele sau efectua anumite calcule, dar au dificultăți atunci când trebuie să înțeleagă și să utilizeze informația.
Aproape 135.000 de români nu știu să scrie și să citească
Cifra de 134.873 provine din Recensământul din 2021 și se referă la persoanele cu vârsta de minimum 14 ani.
În chestionarul recensământului exista explicit categoria „nu știe nici să scrie, nici să citească”, adresată persoanelor care nu absolviseră și nu urmau o formă de învățământ.
Aceasta este forma clasică de analfabetism.
Vorbim despre oameni care nu au dobândit capacitatea fundamentală de a citi și scrie.
Raportat la întreaga populație de peste 14 ani, procentul este relativ mic, aproximativ 0,8%.
Dar transformat în număr de persoane înseamnă populația unui oraș mediu din România.
Și este important să precizăm că aceasta este cea mai recentă imagine completă oferită de recensământ, nu o numărătoare realizată în 2026.
Analfabetismul și analfabetismul funcțional nu sunt același lucru
Cele două concepte sunt confundate foarte des.
Un om analfabet, în sensul tradițional, nu știe să citească și să scrie.
În discuția despre „analfabetism funcțional”, problema este alta.
Persoana poate citi cuvintele unui text, dar are dificultăți în a-i înțelege sensul, în a identifica informația relevantă sau în a utiliza ceea ce a citit pentru rezolvarea unei probleme.
De aceea, nici rezultatele PISA nu trebuie traduse automat prin afirmația că „48% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional”.
OCDE nu utilizează această etichetă pentru toți elevii aflați sub Nivelul 2.
Formularea exactă este că aceștia nu ating nivelul de bază de competență la Citire.
Diferența pare tehnică, dar este importantă atunci când vorbim despre sute de mii de adolescenți.
Ce poate face un elev care atinge nivelul de bază la Citire
PISA nu testează dacă un adolescent poate pronunța cuvintele scrise pe o pagină.
Îl pune să utilizeze informația.
La cel puțin Nivelul 2, un elev trebuie să poată identifica ideea principală a unui text de lungime moderată, să găsească informații pe baza unor criterii și să reflecte asupra scopului sau formei unui text atunci când primește instrucțiuni.
Acestea sunt competențe pe care un adult le folosește permanent.
Când citește un contract.
Când încearcă să înțeleagă instrucțiunile unui medicament.
Când completează un formular.
Când compară două oferte.
Când citește o știre și încearcă să distingă informația importantă de afirmațiile secundare.
Când trebuie să înțeleagă condițiile unui credit sau ale unui contract de muncă.
În România, 48% dintre elevii de 15 ani testați în PISA 2025 nu au ajuns la acest nivel de competență la Citire.
Media statelor OCDE este considerabil mai bună: 69% dintre elevi ating cel puțin Nivelul 2, față de numai 52% în România.
La Matematică, România a trecut pragul de 50%
Rezultatul publicat astăzi este și mai slab la Matematică.
52% dintre elevii români de 15 ani sunt sub Nivelul 2.
Aici, pragul de bază presupune capacitatea de a recunoaște cum poate fi reprezentată matematic o situație simplă.
OCDE oferă exemple precum compararea distanței dintre două trasee sau conversia unor prețuri într-o altă monedă.
Din nou, nu vorbim despre matematică avansată.
Vorbim despre utilizarea unor cunoștințe elementare într-o situație practică.
Doar 48% dintre elevii români ating sau depășesc acest prag.
La Științe, 46% sunt sub nivelul de bază.
Iar la noua evaluare privind rezolvarea problemelor cu ajutorul instrumentelor digitale, 57% dintre elevii români sunt sub nivelul de referință stabilit de PISA.
Problema nu începe și nu se termină cu generația actuală
Rezultatele din 2025 nu apar din senin.
La Citire, situația s-a deteriorat față de evaluarea precedentă.
În PISA 2022, aproximativ 42% dintre elevii români erau sub Nivelul 2.
În 2025, procentul a ajuns la aproximativ 48%.
Dacă ne întoarcem până în 2015, proporția elevilor aflați sub pragul de bază la Citire a crescut cu aproximativ nouă puncte procentuale.
La Matematică, creșterea pe parcursul aceluiași deceniu este și mai mare: aproximativ 12 puncte procentuale.
Asta înseamnă că nu discutăm doar despre efectele unui an școlar slab sau despre generația care a trecut prin pandemie.
Există o problemă care se întinde pe mai multe cicluri de educație.
Familia în care se naște copilul continuă să conteze enorm
PISA 2025 scoate la iveală și o problemă mai puțin vizibilă decât scorurile.
În România, diferența de performanță dintre elevii avantajați și cei dezavantajați socio-economic este mult peste media OCDE.
La Științe, diferența dintre elevii aflați în sfertul superior și cei aflați în sfertul inferior al clasamentului socio-economic este de 122 de puncte.
Media OCDE este de 85 de puncte.
Statutul economic, social și cultural explică aproximativ 22% din variația performanțelor elevilor români, comparativ cu 12% în media OCDE.
Cu alte cuvinte, șansele educaționale ale unui copil din România continuă să fie influențate puternic de mediul în care crește.
Școala reușește prea puțin să reducă diferențele cu care copiii intră în sistem.
De la 135.000 de oameni la aproape jumătate dintre adolescenți
Aici se vede diferența de scară dintre cele două probleme.
Analfabetismul clasic afectează, potrivit Recensământului 2021, aproximativ 0,8% dintre românii de minimum 14 ani.
Este o problemă reală și, în cifre absolute, înseamnă aproape 135.000 de oameni.
Dar dacă limităm discuția despre alfabetizare la capacitatea de a scrie un cuvânt și de a citi o propoziție, pierdem o parte mult mai mare a problemei.
Într-o societate digitală, alfabetizarea presupune tot mai mult capacitatea de a înțelege informația, de a o verifica, de a o compara și de a o utiliza.
Iar aici datele PISA arată vulnerabilități care afectează o proporție mult mai mare din generația tânără.
De ce contează alfabetizarea într-o lume cu TikTok și inteligență artificială
Poate părea paradoxal să vorbim despre alfabetizare în 2026.
Avem acces instantaneu la aproape orice informație.
Un chatbot poate rezuma un document.
Telefonul poate traduce un text.
Inteligența artificială poate scrie un eseu, un e-mail sau un CV.
Tocmai această abundență de informație face însă competențele de bază și mai importante.
Dacă nu înțelegi suficient de bine un text, devine mai dificil să observi când o informație este manipulatoare.
Dacă nu poți evalua logic un răspuns, este mai greu să descoperi când AI-ul greșește.
Dacă ai dificultăți în utilizarea matematicii de bază, poți deveni mai vulnerabil atunci când trebuie să înțelegi dobânzi, rate, reduceri, taxe sau statistici.
Instrumentele digitale pot face accesul la informație mai ușor.
Nu pot înlocui automat capacitatea de a o înțelege.
România investește în tehnologie, dar problema rămâne una de competențe
Rezultatele apar într-un moment în care România tocmai a încheiat investiții de miliarde de euro în infrastructura educațională.
Mii de clase au primit echipamente IT.
Au fost construite laboratoare de informatică și SmartLab-uri.
Profesorii au participat la programe de formare digitală.
Toate acestea pot îmbunătăți mediul în care învață un copil.
Dar un SmartLab nu rezolvă singur problema unui elev care ajunge la 15 ani fără să poată identifica informația importantă dintr-un text.
Iar o tablă interactivă nu garantează că un adolescent va putea utiliza matematica atunci când trebuie să compare două oferte sau să interpreteze un grafic.
PISA măsoară tocmai această diferență dintre a avea acces la educație și a dobândi efectiv competențe.
Ziua Alfabetizării, la 60 de ani
Ziua Internațională a Alfabetizării este marcată anual pe 8 septembrie încă din 1967.
În 2026 se împlinesc 60 de ani de la proclamarea acesteia de către UNESCO.
La nivel mondial, problema rămâne uriașă.
UNESCO estimează că 739 de milioane de tineri și adulți nu aveau competențe de bază de alfabetizare în 2024.
Rata globală de alfabetizare a adulților a ajuns la aproximativ 88%, iar cea a tinerilor este mai ridicată, dar progresul nu a eliminat diferențele dintre regiuni, sexe și categorii sociale.
În România, provocarea arată diferit.
Numărul persoanelor care nu știu deloc să citească și să scrie reprezintă o proporție redusă din populație.
Problema competențelor insuficiente este însă mult mai răspândită.
Să știi să citești nu mai este suficient
Cele două cifre publicate în jurul aceleiași zile spun, în fond, două lucruri diferite despre România.
134.873 de oameni nu știu nici să scrie, nici să citească, potrivit Recensământului 2021.
Iar dintre adolescenții care sunt astăzi în școală, 48% nu ating nivelul de bază la Citire și 52% nu îl ating la Matematică, potrivit PISA 2025.
Prima problemă este analfabetismul în sensul clasic.
A doua vorbește despre capacitatea de a transforma anii petrecuți în școală în competențe care pot fi folosite în viața reală.
Pentru generația care crește cu internet, social media și inteligență artificială, alfabetizarea nu se mai termină atunci când un copil învață literele.
Începe de acolo.