Când un ministru are timp să se joace de-a inspectorul, înseamnă că nu-și face treaba de ministru
Rogobete și programarea pentru „bunica” au devenit subiectul zilei. Joi, 5 noiembrie, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a anunțat într-un clip pe Facebook că a sunat incognito la spitale din Timișoara, Constanța, Sibiu, Iași și București, dându-se drept un nepot care vrea să-și programeze bunica la neurologie. La Iași, spune el, a fost purtat prin trei-patru telefoane timp de vreo 20 de minute. Printre spitalele sunate s-a aflat și Spitalul de Copii „Sf. Maria”, unde, potrivit Ziarului de Iași, la început nu i-a răspuns nimeni.
Imaginea e simplă: un ministru al Sănătății cu timp liber să stea la coadă la telefon cu centralele spitalelor. Pe biroul lui stau dosare de miliarde și spitale neterminate. El a ales telefonul.
Pe scurt
- Ministrul Sănătății a sunat incognito la spitale din cinci orașe, pretinzând că își programează bunica la neurologie.
- Ministerul are deja Corp de Control, Inspecție Sanitară de Stat, direcții de sănătate publică în fiecare județ și consilieri plătiți exact pentru astfel de verificări.
- Spitalele arătate public cu degetul, la București, Sibiu și Iași, nu sunt ale Ministerului Sănătății, ci ale autorităților locale.
- Pentru Institutul Inimii de la Iași, ministrul nu a anunțat până acum nicio sursă de finanțare.
Un ministru care se joacă de-a inspectorul
Că telefoanele de la spitale sună uneori în gol știe orice pacient din România. Nu era nevoie ca ministrul să piardă o după-amiază ca să afle asta. Era suficient să citească reclamațiile care îi vin deja pe masă.
Și dacă voia neapărat un test, avea cine să-l facă. Ministerul Sănătății are un Corp de Control, o Inspecție Sanitară de Stat, câte o Direcție de Sănătate Publică în fiecare județ, secretari de stat și un cabinet de consilieri. Oricare dintre ei putea suna sistematic la zeci de spitale și putea pune pe masa ministrului un raport cu cifre reale din toată țara.
Un ministru nu e plătit să facă „mystery shopping”. E plătit să decidă unde merg banii, ce legi se schimbă și ce spitale se construiesc. Când ministrul stă 20 de minute la telefon cu un spital din Iași, întrebarea nu e ce a aflat, ci ce nu a făcut în acel timp.
Ce stă pe biroul ministrului cât timp el vorbește la telefon
O listă scurtă cu ce așteaptă o decizie de la ministrul Sănătății, în timp ce el se dă drept nepotul unei bunici imaginare:
- Institutul Inimii de la Iași nu are nicio sursă de finanțare anunțată, deși proiectul are teren, autorizație de construire și un protocol semnat în 2020 chiar cu Ministerul Sănătății.
- Spitalele din PNRR: din cele 19 promise, doar opt erau, în vară, finalizate sau aproape gata.
- Tinerii medici: după examenul de specialitate din octombrie, contestat după ce jumătate dintre candidații de la Cardiologie au picat, mulți rezidenți așteaptă sesiunea din martie.
- Specialiștii fără loc de muncă: chiar Rogobete spunea în vară că semnase circa 2.000 de certificate de medic specialist pentru tineri care au rămas apoi șomeri.
- Legea salarizării și salariul minim se negociază în aceste zile cu sindicatele, iar sistemul sanitar e direct afectat.
Fiecare dintre aceste dosare cere decizii pe care nu le poate lua nimeni altcineva în afară de ministru. Niciunul nu se rezolvă cu un telefon dat incognito. Și totuși, ministrul a găsit timp de telefoane, nu de ele.
Spitalele arătate cu degetul nu sunt ale ministerului
Mai e un detaliu pe care clipul nu îl spune. Spitalele pe care ministrul le-a dat public drept exemple negative au un lucru în comun: niciunul nu e în subordinea Ministerului Sănătății.
- Spitalul Colentina din București, unde i s-a recomandat o clinică privată, e administrat de ASSMB, adică de Primăria Capitalei.
- Spitalul Județean Sibiu, unde i s-a spus să revină la finalul lunii pentru o programare în decembrie, aparține Consiliului Județean Sibiu.
- Spitalul de Copii „Sf. Maria” din Iași aparține Consiliului Județean Iași.
Ministrul nu a publicat lista completă a spitalelor sunate și nici câte programări au eșuat. Nu a spus dacă a sunat și la vreunul dintre spitalele care îi sunt direct subordonate, cum sunt la Iași Spitalul „Sf. Spiridon” sau Institutul de Boli Cardiovasculare.
Așa că întrebarea e legitimă: domnule ministru, ați sunat și la spitalele dumneavoastră? Dacă da, cum v-au răspuns?
„Descoperirea” vine după aproape un an de mandat
Alexandru Rogobete nu e un ministru nou, care află abia acum cum funcționează sistemul. A condus Ministerul Sănătății zece luni, din iunie 2025 până în aprilie 2026, și s-a întors în funcție pe 20 octombrie. Chiar el spune că dezvoltarea ambulatoriilor e una dintre prioritățile lui și că a schimbat deja legislația pentru ele.
Cu alte cuvinte, ministrul a sunat să verifice un sistem pe care el însuși l-a reformat, iar rezultatul l-a surprins. Nu e o constatare despre spitale, ci o autoevaluare.
Un control adevărat se termină cu un raport. Un „experiment” se termină cu un reel.
Institutul Inimii: telefonul care nu se dă
Iașul are o întrebare la care așteaptă de luni bune un răspuns de la același ministru: cu ce bani se construiește Institutul Regional de Medicină Cardiovasculară?
Proiectul are teren la Miroslava, documentație plătită de Consiliul Județean cu peste trei milioane de lei și autorizație de construire. Președintele CJ Iași, Costel Alexe, i-a cerut public ministrului să numească o linie de finanțare. Până acum, Rogobete a vorbit despre mutarea institutului pe alt teren și despre reevaluarea studiului de fezabilitate, dar nu a anunțat de unde vin banii.
Găsirea finanțării pentru un spital regional e exact munca pe care nu o poate face un consilier sau un inspector. Cere negocieri cu Ministerul Finanțelor, cu Comisia Europeană, cu băncile de dezvoltare. Cere timp de ministru. Timpul pe care Rogobete l-a petrecut joi la telefon cu centralele spitalelor.
Pentru tinerii care citesc acest articol
Poate vi se pare o poveste simpatică: un ministru tânăr, care face lucrurile „ca omul obișnuit” și le arată pe Facebook. Exact asta e capcana.
Întrebați-vă cum judecați un ministru: după cât de bine arată într-un clip sau după ce rămâne în urma lui? Un clip viral durează o zi. Un spital pentru bolile de inimă durează zeci de ani și salvează mii de vieți, inclusiv ale celor care azi sunt tineri.
Concluzie
Nimeni nu îi cere ministrului Sănătății să nu se intereseze de pacienți. I se cere să-și facă treaba pe care nu o poate face nimeni altcineva în locul lui. Telefoanele le pot da alții. Banii pentru Institutul Inimii, nu.
Așa că, domnule ministru, data viitoare când puneți mâna pe telefon, sunați la Ministerul Finanțelor. Ieșenii așteaptă un singur răspuns: cu ce bani și când se construiește Institutul Inimii?