Programa școlară este indicată drept principala problemă a educației din România într-un nou sondaj INSCOP Research. 36,5% dintre cei chestionați aleg conținutul, relevanța și actualizarea programei atunci când sunt întrebați care este cea mai importantă problemă a sistemului. În același timp, 48,9% dintre români consideră că educația publică s-a deteriorat în ultimii patru ani, în timp ce doar 13% cred că s-a îmbunătățit. În rândul tinerilor de 18–29 de ani, imaginea este ceva mai puțin negativă, dar deteriorarea rămâne răspunsul cel mai frecvent.
Matematică.
Română.
Istorie.
Fizică.
Biologie.
Geografie.
Ani întregi de școală.
Mii de ore petrecute în clasă.
Dar cât din ceea ce învață un elev îl ajută efectiv după ce termină școala?
Este una dintre întrebările care apar din cel mai recent sondaj INSCOP privind percepția românilor asupra educației.
Iar răspunsurile arată o nemulțumire importantă față de direcția în care merge sistemul.
Aproape jumătate dintre români spun că educația s-a deteriorat
Participanții la sondaj au fost întrebați cum cred că a evoluat educația publică din România în ultimii patru ani.
48,9% spun că s-a deteriorat.
32,3% consideră că a rămas aproximativ la fel.
Doar 13% cred că s-a îmbunătățit.
Cu alte cuvinte, aproape unul din doi români vede o înrăutățire.
Iar cei care observă o îmbunătățire reprezintă o minoritate clară.
Trebuie făcută însă o distincție importantă: sondajul măsoară percepția populației, nu performanța obiectivă a sistemului de educație.
Rezultatul nu demonstrează, de unul singur, că școala românească este cu exact 48,9% „mai proastă” decât în urmă cu patru ani.
Arată ce cred oamenii despre evoluția ei.
Programa școlară din România, principala problemă indicată în sondaj
Când respondenții sunt întrebați care este cea mai importantă problemă a educației, primul loc este ocupat de:
programa școlară – conținut, relevanță și actualizare: 36,5%.
Este un rezultat important.
Problema indicată cel mai des nu este infrastructura.
Nu sunt nici salariile profesorilor.
Este ceea ce se predă efectiv în școală și cât de actual rămâne acel conținut.
Pe locurile următoare apar:
calitatea cadrelor didactice – 21,3%;
finanțarea insuficientă – 18,5%;
infrastructura școlară – 9,5%;
inegalitățile dintre mediul urban și rural – 7,8%.
Doar 2,4% dintre respondenți spun că nu există probleme majore.
Ce înseamnă că „programa a rămas în urmă”?
Sondajul nu le cere respondenților să identifice o anumită materie sau un capitol care ar trebui eliminat.
Prin urmare, rezultatul de 36,5% nu trebuie interpretat ca un vot pentru scoaterea unei discipline sau introducerea alteia.
Categoria folosită de cercetare este mai largă:
conținut, relevanță și actualizare.
Asta poate însemna lucruri diferite pentru oameni diferiți.
Pentru un elev, poate fi cantitatea de informație pe care trebuie să o memoreze.
Pentru un părinte, poate fi diferența dintre ceea ce copilul învață la școală și competențele de care va avea nevoie ulterior.
Pentru un angajator, poate fi pregătirea cu care un absolvent ajunge la primul loc de muncă.
Iar pentru un profesor poate fi dificultatea de a preda după programe care nu țin întotdeauna pasul cu schimbările din societate.
Sondajul nu stabilește care dintre aceste interpretări este dominantă.
Dar faptul că programa ajunge pe primul loc arată unde se concentrează nemulțumirea publicului.
Tinerii sunt ceva mai puțin pesimiști
Una dintre cele mai interesante diferențe apare atunci când răspunsurile sunt analizate în funcție de vârstă.
În rândul persoanelor de 18–29 de ani, 32% consideră că educația publică s-a deteriorat în ultimii patru ani.
Este un procent considerabil mai mic decât media generală de 48,9%.
În aceeași categorie de vârstă, 28% spun că sistemul s-a îmbunătățit, iar 37% consideră că a rămas aproximativ la fel.
Este o diferență interesantă tocmai pentru că aceștia sunt oamenii care au avut cel mai recent contact direct cu școala sau universitatea.
Mulți dintre cei de 18–29 de ani sunt încă elevi, studenți, masteranzi sau au terminat relativ recent studiile.
Percepția lor este mai echilibrată decât cea a populației generale.
Cu cât crește vârsta, cu atât evaluarea devine mai negativă
Diferențele dintre generații sunt vizibile.
Potrivit datelor INSCOP, percepția deteriorării sistemului crește în grupele de vârstă mai înaintată.
Asta ridică o întrebare interesantă.
Oamenii compară sistemul actual cu o experiență directă sau cu imaginea pe care o păstrează despre școala din propria generație?
Sondajul nu poate răspunde la această întrebare.
Dar diferența de percepție între tineri și persoanele mai în vârstă arată de ce afirmația generală „românii spun că școala este mai proastă” are nevoie de context.
Nu toate generațiile văd lucrurile la fel.
„Învățăm pentru note sau pentru viață?”
Este o întrebare veche în școala românească.
Dar devine mai relevantă într-o perioadă în care lumea din afara clasei se schimbă foarte repede.
Inteligența artificială poate genera texte.
Poate traduce.
Poate programa.
Poate rezuma sute de pagini.
Informația care în urmă cu 20 de ani trebuia căutată într-o bibliotecă este acum disponibilă în câteva secunde pe telefon.
Asta nu face cunoștințele inutile.
Dimpotrivă, pentru a verifica o informație produsă de AI trebuie să înțelegi domeniul despre care vorbește.
Dar schimbă tipul de competențe de care un tânăr are nevoie.
Să găsești informația nu mai este suficient.
Trebuie să știi:
dacă este corectă;
cum să o interpretezi;
cum să o compari cu alte surse;
cum să construiești un argument;
cum să rezolvi o problemă;
cum să comunici rezultatul.
Aici discuția despre actualizarea programei devine mult mai importantă decât simpla întrebare „ce capitole scoatem din manual?”.
România tocmai începe schimbarea programelor de liceu
Momentul sondajului este interesant și din alt motiv.
Generația care intră în clasa a IX-a în anul școlar 2026–2027 este prima care începe liceul după noile programe școlare construite în urma reformei curriculare.
Implementarea este progresivă.
Clasa a IX-a începe în 2026–2027.
Clasa a X-a va urma în 2027–2028.
Clasa a XI-a în 2028–2029.
Iar clasa a XII-a în 2029–2030.
Aceeași generație va fi prima care va susține și noul Bacalaureat, în 2030.
Prin urmare, exact problema pe care românii o plasează acum pe primul loc – programa – se află într-un proces de schimbare.
Rezultatele reale ale reformei vor putea fi evaluate abia după ce primele generații vor trece integral prin noul sistem.
Programa nu este însă singura problemă
Rezultatele sondajului arată și riscul unei explicații prea simple.
Poți avea cea mai modernă programă din Europa.
Dacă nu ai profesori suficienți și bine pregătiți, rezultatele pot rămâne slabe.
Poți avea profesori foarte buni.
Dacă școala nu are laboratoare, echipamente sau condiții decente, procesul educațional este afectat.
Poți avea școli performante în marile orașe.
Dacă un copil dintr-o comunitate rurală nu are acces la aceeași calitate a educației, diferențele continuă.
Tocmai de aceea respondenții indică, după programă, calitatea profesorilor, finanțarea, infrastructura și inegalitățile dintre urban și rural.
Sunt probleme diferite, dar conectate.
Cât de pregătit este un absolvent pentru primul job?
Aici discuția despre școală se întâlnește cu cea despre piața muncii.
Un alt studiu publicat în această perioadă în Regatul Unit arată o diferență uriașă între modul în care tinerii și managerii evaluează pregătirea pentru muncă.
45% dintre tinerii de 18–24 de ani chestionați consideră că au intrat pe piața muncii cu abilitățile necesare.
Doar 6% dintre managerii intervievați consideră că tinerii recrutați demonstrează aceste competențe în aceeași măsură.
Managerii reclamă probleme legate de comunicare, reziliență, profesionalism și capacitatea de a primi feedback.
Datele provin din Regatul Unit și nu pot fi transferate automat asupra României.
Dar arată o discuție mai largă care există în multe sisteme educaționale:
unde se termină responsabilitatea școlii și unde începe responsabilitatea angajatorului?
Școala trebuie să te pregătească pentru un job?
Nici aici răspunsul nu este atât de simplu.
Rolul școlii nu este să transforme fiecare elev într-un angajat pregătit pentru o anumită companie.
Educația are un rol mai larg.
Literatură.
Istorie.
Științe.
Cultură generală.
Gândire critică.
Cetățenie.
Capacitatea de a înțelege lumea.
Toate contează chiar dacă nu apar într-o fișă de post.
Dar asta nu exclude competențele practice.
Un absolvent poate avea nevoie să știe cum funcționează un contract.
Cum se construiește un buget personal.
Cum verifică o informație.
Cum își prezintă ideile.
Cum lucrează într-o echipă.
Cum folosește responsabil instrumentele AI.
Cum recunoaște o tentativă de fraudă online.
Cum își caută un loc de muncă.
Cum înțelege taxele pe care le plătește.
Problema reală este găsirea unui echilibru între cunoaștere și aplicarea ei.
Cine a realizat sondajul
Datele provin dintr-un sondaj realizat de INSCOP Research, la comanda platformei Informat.ro, în cadrul Barometrului Informat.ro – INSCOP Research.
Cercetarea a fost realizată între 4 și 10 august 2026.
Au fost intervievate 1.107 persoane cu vârsta de cel puțin 18 ani.
Metoda folosită a fost CATI – interviuri telefonice.
Eșantionul este prezentat drept reprezentativ pentru populația neinstituționalizată a României cu vârsta de 18 ani și peste.
Eroarea maximă admisă a datelor este de ±2,95%, la un grad de încredere de 95%.
Aceste detalii contează.
Vorbim despre percepțiile adulților asupra sistemului de educație, nu despre o evaluare directă a elevilor, profesorilor sau rezultatelor școlare.
Cifra care ar trebui urmărită după reformă
Astăzi, 36,5% dintre români indică programa școlară drept principala problemă a sistemului de educație.
În același timp, România începe tocmai acum una dintre cele mai importante schimbări curriculare din ultimii ani.
Generația care intră în clasa a IX-a în 2026 va trece prima prin noul sistem și va ajunge la noul Bacalaureat în 2030.
Abia atunci vom începe să vedem dacă schimbarea programelor a rezolvat problema pe care românii o indică astăzi.
Pentru elevi însă, întrebarea este deja actuală.
După ani de teme, teste, teze, examene și mii de ore petrecute la școală, ce ar trebui să rămână?
Doar capacitatea de a lua o notă bună?
Sau suficiente cunoștințe și competențe încât să înțelegi și să te descurci într-o lume care se schimbă mult mai repede decât un manual?