Copiii din România apar peste media europeană la două dintre riscurile întâlnite pe rețelele sociale, potrivit răspunsurilor date de părinți într-un sondaj european realizat în primăvara lui 2026. 31% dintre părinții români ai căror copii folosesc social media spun că aceștia au întâlnit informații false sau înșelătoare, față de 26% la nivelul UE. În cazul bullyingului sau hărțuirii online, procentele sunt de 14% în România și 10% la nivel european. Datele au fost prezentate în weekend, la ParentED Fest, la București.
Cifrele merită citite cu atenție.
Ele nu înseamnă că 31% dintre toți copiii români au fost victime ale dezinformării și nici că 14% dintre toți minorii din România au fost hărțuiți online.
Indicatorii citați se referă la părinții copiilor care folosesc rețele sociale și la ceea ce acești părinți spun că au întâlnit copiii lor.
Diferența dintre România și media UE este însă suficient de mare încât să ridice o problemă relevantă pentru familii și școli.
Copii România și siguranța online: ce spun cifrele
Potrivit datelor prezentate la ParentED Fest:
31% dintre părinții români spun că propriii copii au întâlnit informații false sau înșelătoare pe social media.
Media europeană este de 26%.
La bullying și hărțuire online:
14% dintre părinții din România raportează astfel de experiențe pentru copiii lor;
media UE este de 10%.
În ambele cazuri, România apare peste media europeană.
Cercetarea europeană realizată în primăvara lui 2026 a inclus 26.297 de adolescenți și 12.750 de părinți din toate statele Uniunii Europene. Interviurile s-au desfășurat între 30 martie și 16 aprilie.
Un detaliu important este că studiul a chestionat separat adolescenții și adulții.
Asta permite comparații între:
ce spun tinerii despre propria experiență;
ce cred părinții că li se întâmplă copiilor lor.
Pentru procentele de 31%, 26%, 14% și 10% prezentate la București, sursa comunicată public este perspectiva părinților.
Fake news nu înseamnă doar politică
Când vorbim despre dezinformare, primul exemplu care apare de obicei este politica.
Pentru un adolescent, informația falsă poate apărea însă în mult mai multe forme.
Un clip care susține că un anumit aliment „vindecă” o boală.
O informație falsă despre un profesor sau un coleg.
Un videoclip editat astfel încât să pară real.
O imagine generată cu inteligență artificială.
Un cont care imită o instituție sau o persoană cunoscută.
Un sfat financiar sau medical prezentat ca adevăr, fără nicio sursă.
Un videoclip poate strânge milioane de vizualizări fără ca informația din el să fie corectă.
Tocmai aici apare dificultatea pentru adolescenți: algoritmul unei platforme selectează conținutul în funcție de probabilitatea ca utilizatorul să interacționeze cu el, nu în funcție de exactitatea informației.
Comisia Europeană spune că 53% dintre europeni se declară afectați personal de fake news și dezinformare, iar preocuparea față de protecția minorilor pe platformele digitale a crescut puternic în ultimii ani.
De ce contează dacă un adolescent vede informații false
Simpla întâlnire cu o informație falsă nu înseamnă automat că adolescentul o crede.
Problema apare atunci când conținutul este:
repetat;
distribuit de prieteni;
prezentat de un creator în care tânărul are încredere;
confirmat aparent de alte conturi;
sau construit suficient de bine încât să pară autentic.
În plus, instrumentele de inteligență artificială fac tot mai simplă producerea unor fotografii, voci și videoclipuri greu de diferențiat la prima vedere de materialele reale.
Comisia Europeană arată că 87% dintre europeni consideră manipularea online, inclusiv dezinformarea, interferența străină, conținutul generat de AI și deepfake-urile, o amenințare pentru procesele democratice.
Pentru un elev, competența relevantă devine astfel mai largă decât simplul „știu să folosesc telefonul”.
Contează dacă știe:
cine a publicat informația;
care este sursa inițială;
dacă imaginea este autentică;
dacă alte surse credibile confirmă informația;
dacă titlul spune același lucru cu articolul;
dacă materialul încearcă să provoace frică sau furie înainte să ofere dovezi.
Cyberbullying-ul nu se termină când pleci de la școală
Bullyingul clasic are de obicei un loc și un moment.
Cyberbullying-ul poate continua după terminarea orelor.
În grupul clasei.
Pe Instagram.
Pe TikTok.
Pe Discord.
Într-un joc online.
Prin mesaje private.
Prin fotografii sau videoclipuri distribuite fără acord.
Aceasta este una dintre diferențele importante dintre cele două forme de hărțuire.
Conținutul poate rămâne online, poate fi redistribuit și poate ajunge rapid la un public mult mai mare.
Comisia Europeană a lansat în februarie 2026 un plan european dedicat combaterii cyberbullyingului, intitulat „Safer online, stronger together”, tocmai pe fondul extinderii fenomenului.
Parlamentul European notează, de asemenea, că bullyingul digital poate apărea atât prin mesaje, cât și prin imagini sau videoclipuri publicate ori distribuite online.
De ce 14% nu înseamnă că ceilalți 86% sunt complet protejați
Datele din sondaje depind de ceea ce știe părintele.
Iar adolescenții nu povestesc întotdeauna acasă tot ce li se întâmplă online.
Un părinte poate afla imediat dacă un copil îi arată un mesaj amenințător.
Este mult mai dificil să știe dacă elevul:
este exclus dintr-un grup;
primește comentarii umilitoare;
este ironizat într-un server Discord;
a avut o fotografie distribuită fără acord;
este ținta unor conturi false;
sau este hărțuit într-un joc online.
De aceea, cele 14 procente trebuie interpretate ca experiențe raportate de părinți, nu ca măsurătoare completă a prevalenței cyberbullyingului în România.
Studiul european a fost construit tocmai cu răspunsuri separate de la adolescenți și adulți, deoarece percepțiile celor două grupuri pot diferi.
Adolescenții petrec multe ore online
Problema trebuie pusă și în contextul timpului petrecut în mediul digital.
În sondajul european din 2026, adolescenții au raportat în medie aproximativ 4,5 ore de ecran într-o zi de școală și 6,1 ore într-o zi de weekend.
Un sfert dintre adolescenții din UE depășesc șase ore de ecran într-o zi obișnuită de școală.
În weekend, proporția crește la 46%.
Iar 14% trec de zece ore.
Aceste cifre includ activități diferite și nu trebuie interpretate ca timp petrecut exclusiv pe TikTok sau Instagram.
Dar ele arată dimensiunea spațiului digital în viața unui adolescent.
Când o parte atât de mare din interacțiune, divertisment și informare se mută online, riscurile digitale devin o parte din viața de zi cu zi.
Părinții subestimează timpul petrecut online
Sondajul european a identificat și o diferență interesantă între estimările părinților și răspunsurile adolescenților.
În zilele de școală:
părinții estimează în medie 3,4 ore de ecran;
adolescenții declară 4,5 ore.
În weekend:
părinții estimează 5,3 ore;
adolescenții raportează 6,1 ore.
Diferența nu înseamnă că adolescenții ascund neapărat ceea ce fac.
O parte din utilizare are loc pur și simplu în momente în care părintele nu este prezent.
Telefonul este folosit în drum spre școală, în pauze, în cameră, în transport sau atunci când adulții sunt la serviciu.
De aceea, supravegherea bazată exclusiv pe „cât timp cred eu că stă copilul pe telefon” poate rata o parte din realitate.
Ce înseamnă, practic, alfabetizare media
Una dintre soluțiile discutate frecvent pentru dezinformare este alfabetizarea media.
Termenul poate suna abstract.
În practică, pentru un elev poate însemna câteva obiceiuri foarte concrete.
Dacă apare o informație surprinzătoare, caută sursa inițială.
Dacă un clip conține o declarație șocantă, verifică dacă există varianta completă.
Dacă vezi o imagine spectaculoasă, caută dacă a fost publicată și de surse credibile.
Dacă un cont pretinde că aparține unei instituții, verifică pagina oficială.
Dacă un creator îți spune că „presa nu vorbește despre asta”, verifică înainte să distribui.
În epoca AI, apare încă o întrebare:
este materialul pe care îl văd real sau generat?
Acest tip de verificare devine o competență relevantă inclusiv pentru școală.
Ce faci dacă ești hărțuit online
În cazul cyberbullyingului, reacția depinde de gravitatea situației.
Pentru comentarii sau mesaje ofensatoare, instrumentele platformelor permit de obicei:
blocarea contului;
raportarea mesajelor;
restricționarea interacțiunilor.
Dacă există amenințări, șantaj, distribuirea unor imagini intime, conturi false folosite pentru hărțuire sau alte situații grave, este important ca dovezile să fie păstrate.
Capturile de ecran, mesajele și linkurile pot fi utile atunci când situația este raportată.
Pentru un elev, următorul pas poate fi un părinte, profesor, consilier școlar sau alt adult în care are încredere.
Ideea discutată la ParentED Fest a fost tocmai importanța unei relații în care copilul poate spune că i s-a întâmplat ceva online fără să se teamă că prima reacție va fi pedeapsa sau confiscarea telefonului.
UE pregătește reguli noi pentru protecția copiilor online
Siguranța minorilor a devenit una dintre prioritățile politicilor digitale europene.
În 2026, 92% dintre europeni au spus că protecția copiilor și tinerilor online ar trebui consolidată, potrivit Eurobarometrului special privind Deceniul Digital.
Comisia Europeană a lucrat în acest an și cu un grup special de experți pentru siguranța copiilor online.
Raportul final, prezentat în iulie, formulează recomandări privind:
utilizarea rețelelor sociale în funcție de vârstă;
designul platformelor;
verificarea vârstei;
protejarea datelor;
educația digitală;
sprijinul pentru părinți și adolescenți.
Comisia a mers ulterior spre propunerea unui nou cadru european dedicat spațiilor digitale sigure pentru copii.
Datele din România trebuie citite fără panică
Diferențele față de media UE sunt clare în cifrele prezentate la ParentED Fest:
+5 puncte procentuale la întâlnirea cu informații false sau înșelătoare;
+4 puncte procentuale la bullying sau hărțuire online.
Aceste date nu demonstrează de ce apare diferența.
Nu putem spune, doar pe baza lor, că elevii români folosesc mai mult social media, că școala îi pregătește mai slab sau că platformele funcționează diferit în România.
Pentru asemenea concluzii ar fi nevoie de date suplimentare.
Ceea ce arată sondajul este mai precis: părinții români ai copiilor care folosesc rețele sociale raportează mai frecvent aceste două tipuri de experiențe decât media părinților din Uniunea Europeană.
Într-o perioadă în care adolescenții petrec zilnic ore întregi conectați, diferența dintre „viața online” și „viața reală” devine tot mai greu de trasat.
Un zvon, un clip fals sau un mesaj umilitor primit pe telefon poate continua să aibă efect după ce ecranul a fost închis.