Youth Mobility Scheme UE–Marea Britanie ar putea redeschide pentru tinerii români o parte dintre oportunitățile de studiu și muncă pierdute după Brexit, însă Londra și Bruxelles-ul sunt încă departe de un acord asupra dimensiunii programului. Financial Times scrie marți, 18 august 2026, că oficialii britanici au discutat anterior despre aproximativ 50.000 de participanți pe an, în timp ce statele UE consideră insuficient acest plafon și vor un număr de peste 100.000.
Disputa nu se limitează la numărul de locuri.
Bruxelles-ul insistă ca tinerii europeni care ar studia în universitățile britanice prin viitorul acord să poată plăti „home fees”, adică taxele aplicate studenților britanici, nu taxele mult mai ridicate percepute în prezent studenților internaționali.
Pentru un tânăr din România, diferența poate fi considerabilă. După Brexit, studenții din UE nu mai beneficiază automat de statutul financiar al studenților britanici, iar universitățile pot percepe taxe internaționale mult mai mari. Financial Times arăta anterior că acestea pot ajunge la de două sau chiar trei ori nivelul taxelor interne, în funcție de universitate și program.
Youth Mobility Scheme UE–Marea Britanie ar permite muncă, studii și călătorii
Ideea programului este mai largă decât un simplu schimb universitar.
În documentul comun convenit de Comisia Europeană și guvernul britanic, cele două părți spun că viitoarea schemă ar trebui să le permită tinerilor din UE și Regatul Unit să participe temporar la activități precum munca, studiile, voluntariatul, au pair-ul sau călătoriile. Ar urma să existe și o rută specială de viză.
Programul ar fi limitat în timp și nu ar recrea libera circulație existentă înainte de Brexit.
Această diferență este importantă.
Un român nu ar primi automat dreptul de a se muta permanent în Regatul Unit. Schema ar crea o categorie distinctă pentru tinerii care vor să locuiască temporar acolo, să muncească, să studieze sau să dobândească experiență profesională.
În prezent, Regatul Unit are deja un Youth Mobility Scheme pentru anumite naționalități. În funcție de țară, participanții eligibili au între 18 și 30 sau 18 și 35 de ani și pot locui și lucra în UK pentru o perioadă limitată. România nu beneficiază în prezent de această rută generală doar în virtutea apartenenței la UE.
Londra vorbește despre 50.000. UE vrea cel puțin dublu
Aici apare principala dispută din negocierile actuale.
Potrivit Financial Times, oficialii britanici au sugerat anterior un plafon anual de aproximativ 50.000 de persoane. Diplomații UE spun însă că o asemenea cifră este mult prea mică pentru un acord care ar trebui să acopere toate cele 27 de state membre.
Un diplomat european citat de FT vorbește despre un nivel de „peste 100.000”, iar o altă poziție europeană indică disponibilitatea pentru un plafon de ordinul sutelor de mii, dar la un nivel relativ redus.
Cu alte cuvinte, UE pare să fi acceptat principiul că programul poate avea o limită anuală, dar disputa s-a mutat asupra dimensiunii acesteia.
Pentru România, numărul total este relevant deoarece un plafon foarte mic împărțit între 27 de state ar putea transforma programul într-o oportunitate competitivă, cu un număr limitat de vize.
Nu există însă în acest moment o cotă stabilită pentru România și nici garanția că locurile vor fi distribuite separat pe state.
Marea bătălie este și pentru taxele universitare
Pentru tinerii interesați de studii, aceasta ar putea fi partea cea mai importantă a negocierii.
Bruxelles-ul cere ca europenii care intră în sistem prin noua schemă să poată beneficia de „home fees” la universitățile britanice.
Financial Times relatează că această condiție este considerată importantă de partea europeană.
Thomas Byrne, ministrul irlandez pentru afaceri europene, a argumentat că acesta era sistemul existent înainte ca Regatul Unit să părăsească UE și a subliniat că numărul beneficiarilor ar urma oricum să fie limitat.
Problema pentru Londra este financiară.
Universitățile britanice obțin venituri importante din taxele plătite de studenții internaționali, iar acestea sunt de regulă mai mari decât taxele percepute studenților locali. Reducerea taxelor pentru zeci de mii de europeni ar putea diminua veniturile unor instituții care se confruntă deja cu dificultăți financiare. Problema taxelor a fost identificată oficial și în discuțiile din Parlamentul European din martie 2026 drept unul dintre punctele dificile ale negocierilor.
Un student român ar putea economisi mii de lire
Dacă Bruxelles-ul obține condiția privind „home fees”, efectul pentru un student român ar putea fi mult mai important decât simplificarea vizei.
Taxa internă pentru multe programe universitare din Anglia este mult mai mică decât tariful internațional perceput de universități.
Financial Times menționa anterior un nivel de 9.535 de lire pe an pentru taxa aplicată studenților britanici, în timp ce taxele internaționale pot fi de două sau trei ori mai mari.
Prin urmare, negocierea nu privește doar posibilitatea juridică de a intra în Regatul Unit.
Poate determina dacă studiile acolo devin din nou accesibile financiar unui număr mai mare de tineri europeni.
România ar urma să fie inclusă dacă acordul se aplică întregii UE
Documentele oficiale discută despre un acord între Uniunea Europeană și Regatul Unit, nu despre negocieri separate cu fiecare stat membru.
În forma negociată în prezent, tinerii români ar intra astfel în grupul cetățenilor UE care ar putea beneficia de schemă.
Detaliile finale sunt însă esențiale: intervalul exact de vârstă, durata vizei, posibilitatea de a lucra fără sponsor, costurile vizei, asigurarea medicală, numărul total de locuri și regulile privind universitățile nu sunt încă stabilite definitiv.
Asta înseamnă că un tânăr român nu poate aplica acum pentru această viitoare schemă.
Brexit a redus mobilitatea tinerilor dintre UE și Marea Britanie
Negocierile încearcă să repare o parte dintre efectele Brexitului asupra generației tinere.
Parlamentul European nota în martie 2026 că ieșirea Regatului Unit din UE a afectat disproporționat tinerii și a redus schimburile între cele două părți. În aceeași discuție au fost menționate scăderea numărului de studenți europeni din universitățile britanice și barierele suplimentare pentru muncă și studii.
Înainte de Brexit, un român putea merge în Regatul Unit beneficiind de regulile libertății de circulație din UE.
După ieșirea Regatului Unit din blocul comunitar, mutarea pentru muncă sau studii a ajuns să depindă de sistemul britanic de imigrație și de tipul de viză solicitat.
Viitoarea schemă ar crea o cale mai simplă pentru o categorie limitată de tineri.
Erasmus+ este o discuție separată și acolo acordul există deja
Youth Experience Scheme nu trebuie confundat cu Erasmus+.
În cazul Erasmus, negocierile au avansat mult mai mult: Regatul Unit a convenit deja revenirea în program începând din 2027.
Erasmus+ este concentrat în principal pe educație, formare, tineret și schimburi instituționale.
Youth Experience Scheme ar avea o miză mai largă, deoarece ar putea permite și munca independentă de o mobilitate universitară, voluntariatul, călătoriile sau activitatea de au pair.
Pentru un student român ar putea exista astfel două căi diferite.
Una prin Erasmus+, dacă universitatea sa participă la un schimb cu o instituție britanică.
Alta prin Youth Experience Scheme, dacă vrea să petreacă o perioadă în Regatul Unit pentru muncă, studiu sau experiență personală.
Tinerii fără studii universitare ar putea beneficia și ei
Un element important al negocierilor este încercarea de a nu transforma schema într-un program exclusiv pentru studenți.
Thomas Byrne a declarat pentru Financial Times că mobilitatea ar trebui să includă și trainingul și uceniciile, nu doar traseul academic tradițional.
Această componentă poate fi foarte relevantă pentru România.
Un absolvent de liceu profesional, un tehnician sau un tânăr aflat la începutul unei meserii ar putea avea acces la experiență de lucru în Regatul Unit fără să fie obligatoriu înscris la o facultate, dacă forma finală păstrează această abordare.
Documentele europene au discutat încă din primăvară despre muncă, studii, voluntariat și au pair ca activități care ar trebui incluse.
De ce se ceartă Londra și Bruxelles-ul
Pentru UE, un program foarte mic ar avea un impact limitat după șase ani în care mobilitatea tinerilor a fost afectată de Brexit.
Pentru guvernul britanic, problema este sensibilă politic deoarece orice schemă care permite unui număr mare de europeni să lucreze în țară poate fi prezentată de adversari drept o revenire mascată la libera circulație.
Guvernul britanic insistă tocmai din acest motiv că viitorul program va fi limitat numeric și temporar, după modelul acordurilor de mobilitate pe care Regatul Unit le are cu alte state.
UE acceptă că schema nu trebuie să recreeze libertatea de circulație, dar vrea suficient de multe locuri încât programul să aibă un impact real.
De aici diferența dintre aproximativ 50.000 și peste 100.000 de participanți.
Ce trebuie urmărit de un tânăr român
În următoarele negocieri sunt cinci elemente care vor stabili dacă acordul devine cu adevărat atractiv:
- vârsta maximă până la care se va putea aplica;
- numărul de locuri disponibile anual;
- durata permisului de ședere;
- dreptul de a lucra fără o viză clasică sponsorizată de angajator;
- accesul la universități cu taxe „home” în locul taxelor internaționale.
Financial Times relatează că discuțiile au înregistrat un nou impuls, dar oficialii europeni avertizează că negocierile sunt într-o etapă delicată și că acordul privind tinerii face parte dintr-un pachet mai amplu de înțelegeri dintre Londra și Bruxelles.
Guvernul britanic declarase anterior că vrea să încheie negocierile pentru Youth Experience Scheme până la următorul summit UE–Regatul Unit.
Pentru tinerii români, rezultatul poate fi unul dintre cele mai concrete efecte ale apropierii dintre Londra și Bruxelles după Brexit.
Dacă cele două părți ajung la acord, un român aflat la începutul carierei ar putea avea din nou o cale simplificată pentru a petrece o perioadă în Regatul Unit, pentru muncă, studii sau formare. Dacă Bruxelles-ul obține și taxele universitare preferențiale, schimbarea ar putea face facultățile britanice accesibile din nou unui număr mult mai mare de europeni.
Deocamdată, însă, cifra de 50.000 sau cea de peste 100.000 reprezintă poziții de negociere. Nu există încă locuri deschise și nici o procedură prin care tinerii români să poată aplica.