Violența în școli a revenit în centrul dezbaterii publice după cel puțin șase incidente grave produse în cinci zile. Guvernul a anunțat suplimentarea pazei, mai mulți specialiști, sancțiuni mai dure și un mecanism rapid de intervenție. Salvați Copiii România avertizează însă că măsurile de securitate nu pot rezolva singure bullyingul, conflictele dintre elevi sau problemele emoționale care se acumulează înaintea unui incident grav.
Discuția a devenit urgentă după cazurile de la Bistrița, Pitești, Timișoara și alte școli din țară.
În Bistrița, un elev de 13 ani a atacat o profesoară și alți elevi. La Pitești, un adolescent de 15 ani a atacat doi colegi, iar anchetatorii verifică inclusiv existența unor conflicte anterioare legate de bullying. În alte unități de învățământ au fost raportate obiecte periculoase și conflicte între elevi sau adulți.
Reacția autorităților a venit rapid.
Problema ridicată de organizațiile care lucrează cu copii este ce se întâmplă înainte ca o situație să ajungă la poliție, spital sau procurori.
Violența în școli: ce a decis Guvernul
Pe 23 octombrie, premierul Luca Niculescu a convocat un grup de lucru cu reprezentanți ai ministerelor Educației, Internelor, Sănătății, Justiției și Muncii.
Executivul a anunțat mai multe măsuri urgente:
- întărirea pazei la intrarea și în incinta școlilor;
- suplimentarea personalului de pază;
- creșterea numărului de specialiști care oferă sprijin elevilor;
- pregătirea profesorilor pentru identificarea timpurie a riscurilor de violență și radicalizare;
- sancțiuni mai severe pentru actele de violență din școli;
- modificări privind introducerea obiectelor interzise;
- un mecanism rapid de intervenție între instituții;
- o campanie națională de prevenire a violenței.
Guvernul a anunțat și revizuirea urgentă a Planului Național de Prevenire și Combatere a Violenței în Școli.
Urmează consultări cu reprezentanții elevilor, profesorilor și părinților.
„Mai mulți paznici nu vor stopa bullyingul”
Salvați Copiii spune că întărirea pazei poate reduce anumite vulnerabilități de securitate, dar nu schimbă relațiile dintre elevi.
George Roman, director de programe al organizației, a explicat pentru Euronews că paznicii pot avea un rol important în protejarea școlii, însă nu pot interveni asupra cauzelor bullyingului sau asupra conflictelor care se dezvoltă în timp.
Organizația cere mai multă atenție pentru:
prevenție;
climatul școlar;
educația socioemoțională;
sprijinul acordat părinților;
identificarea timpurie a elevilor aflați în dificultate;
accesul la psihologi și psihoterapie;
colaborarea dintre școală, sănătate, protecția copilului și poliție.
Ideea centrală este că un incident grav reprezintă de multe ori punctul final al unei probleme care a existat o perioadă.
Bullyingul începe mult înainte de un incident violent
Bullyingul nu înseamnă doar lovituri.
Poate include:
tachinare repetată;
umilire;
excludere;
amenințări;
răspândirea unor zvonuri;
comentarii discriminatorii;
hărțuire pe grupurile clasei sau pe rețele sociale.
Salvați Copiii arată în analizele sale că fenomenul este răspândit în școli.
Într-un studiu al organizației, 90% dintre profesorii și consilierii școlari intervievați în 2025 spuneau că elevii cu care lucrează au fost victime ale bullyingului.
O altă cercetare a organizației arată că 13,3% dintre copiii chestionați raportaseră o experiență recentă de violență, iar școala era locul în care aveau loc cele mai multe dintre incidente. În aproximativ 70% dintre cazurile raportate, agresorul era un alt copil.
Aceste date nu înseamnă că bullyingul duce inevitabil la atacuri grave.
Ele arată însă că violența între copii este deja prezentă în multe comunități școlare și că intervenția nu poate începe doar atunci când apare o armă sau o ambulanță.
Consilierul școlar și psihologul nu au același rol
Una dintre cele mai importante clarificări făcute de Salvați Copiii privește profesioniștii care lucrează cu elevii.
În comunicarea publică sunt folosite uneori expresii precum „consilier psihologic școlar”.
În realitate, consilierul școlar și psihologul sau psihoterapeutul au roluri diferite.
Consilierul școlar poate:
primi sesizări;
discuta cu elevii și părinții;
lucra în prevenirea bullyingului;
ajuta la orientare;
susține dezvoltarea socioemoțională;
identifica situații care necesită intervenție suplimentară.
Pentru probleme care necesită evaluare și intervenție psihologică specializată, copilul trebuie să poată ajunge la psiholog sau psihoterapeut.
Ministerul Educației include deja între măsurile recomandate pentru cazurile de violență atât consilierea individuală sau de grup, cât și trimiterea către intervenție psihologică și psihoterapeutică atunci când este necesar.
Problema este accesul efectiv la aceste servicii.
La sate, un consilier poate acoperi patru sau șase școli
Diferențele dintre urban și rural apar din nou în această dezbatere.
George Roman spune că, în unele comunități rurale, un consilier școlar trebuie să facă naveta între patru sau chiar șase școli.
Asta înseamnă că specialistul nu este prezent permanent într-o singură unitate.
Un elev poate avea nevoie de ajutor într-o zi în care consilierul lucrează într-un alt sat.
Situația devine și mai dificilă când copilul are nevoie de psihoterapie sau de servicii clinice care nu există în apropiere.
Salvați Copiii cere de aceea acces mai rapid la:
psihologi;
psihoterapie;
consiliere familială;
servicii sociale.
Mai ales în comunitățile în care aceste resurse lipsesc aproape complet.
Școala are deja proceduri. Problema este și dacă ele funcționează
România are o procedură oficială pentru gestionarea violenței școlare.
Ministerul Educației prevede că, după identificarea unui caz, școala trebuie să îl documenteze, să protejeze identitatea copiilor implicați și să stabilească măsuri de sprijin.
Printre intervențiile recomandate se află:
consiliere individuală sau de grup;
activități pentru dezvoltarea abilităților socioemoționale;
strategii de autoreglare emoțională;
intervenție psihologică sau psihoterapeutică;
combaterea discriminării și discursului instigator la ură;
medierea conflictelor, unde situația permite acest lucru.
Procedura există.
Salvați Copiii susține însă că lipsa resurselor și birocrația fac ca unele intervenții să rămână mai degrabă administrative decât reale.
Un formular completat după incident nu poate înlocui relația constantă dintre profesor, elev, părinte și specialist.
Prevenția poate începe încă din grădiniță
Salvați Copiii promovează de mai mulți ani programe de educație socioemoțională.
Un program aplicat în peste 270 de grădinițe în anul școlar 2025–2026 a urmărit dezvoltarea abilităților sociale și prevenirea bullyingului încă de la vârste mici.
Potrivit evaluării organizației, după implementarea programului:
frecvența conflictelor raportate de cadrele participante a scăzut de la 35% la 9%;
tachinarea și excluderea au scăzut de la 21% la 6%;
manifestările de furie raportate au coborât de la 16% la 1,3%.
Datele provin din programul organizației și nu pot fi extrapolate automat la toate școlile din România.
Ele arată însă că există intervenții preventive care pot fi evaluate și aplicate înainte ca problemele să devină grave.
Și mediul online intră în ecuație
Violența dintre copii nu se oprește la poarta școlii.
Un conflict poate continua seara pe WhatsApp, TikTok, Instagram sau Discord.
Cercetarea Salvați Copiii realizată la finalul lui 2025 arată că 60% dintre copiii chestionați fuseseră martori la cyberbullying, iar aproape jumătate fuseseră contactați online de persoane necunoscute.
Doar 5% dintre copiii expuși unor experiențe problematice online au spus că au cerut sprijinul unui adult, potrivit aceleiași cercetări.
Asta complică munca școlii.
Un conflict care pare să înceapă luni dimineață în clasă poate avea în spate săptămâni de mesaje, excludere sau amenințări online.
Din acest motiv, prevenția bullyingului include tot mai mult și educația digitală.
World Vision cere, la rândul său, intervenție timpurie
Salvați Copiii nu este singura organizație care cere o abordare mai largă.
World Vision România a transmis după incidentele recente că dezbaterea despre siguranța în școli nu ar trebui redusă la verificarea ghiozdanelor, detectoare de metale sau înăsprirea pedepselor.
Organizația cere:
identificarea timpurie a situațiilor de risc;
formarea profesorilor;
implicarea elevilor în recunoașterea violenței;
consiliere psihologică;
intervenție rapidă.
World Vision avertizează și că un sistem construit predominant în jurul suspiciunii și controlului poate afecta încrederea dintre elevi și profesori dacă nu este însoțit de măsuri de prevenție.
Ce poate observa un profesor înainte ca situația să escaladeze
Un profesor nu poate diagnostica un copil și nici nu trebuie să înlocuiască psihologul.
Poate însă observa schimbări.
Un elev care începe să lipsească.
Un copil care devine foarte izolat.
Conflicte repetate cu colegii.
Amenințări.
Umilirea constantă a aceluiași elev.
Mesaje alarmante publicate online și aduse la cunoștința școlii.
Schimbări puternice de comportament.
Măsurile anunțate de Guvern includ tocmai pregătirea cadrelor didactice pentru identificarea din timp a riscurilor de violență și radicalizare.
Profesorul nu trebuie să rezolve singur problema.
Rolul important este să o observe și să activeze mecanismul potrivit înainte ca situația să escaladeze.
Mai multe sancțiuni pot avea un rol, dar nu îi învață pe copii să gestioneze conflictele
Guvernul intenționează și să înăsprească sancțiunile pentru violența din spațiul școlar.
Salvați Copiii privește această soluție cu rezerve.
George Roman spune că pedepsele mai dure nu îi învață automat pe copii cum să gestioneze un conflict și nici nu schimbă comportamentele adulților care pot contribui la un climat școlar problematic.
Aici apare diferența dintre două etape.
Sancțiunea intervine după faptă.
Prevenția încearcă să reducă probabilitatea ca fapta să se producă.
Cele două pot exista simultan, dar au funcții diferite.
Siguranța unei școli se vede și în relațiile dintre oameni
Un paznic poate verifica intrarea.
O cameră poate înregistra un incident.
Un regulament poate interzice un obiect.
Aceste măsuri au un rol concret.
Dar o mare parte din violența școlară se dezvoltă în relații: cine este exclus, cine este amenințat, cine cere ajutor și nu este auzit, cine începe să manifeste comportamente alarmante.
De aceea, organizațiile care lucrează cu copii cer ca răspunsul la incidentele recente să includă și resurse pentru relațiile din interiorul școlii.
Ministerul Educației are deja proceduri pentru consiliere, combaterea discriminării și intervenția psihologică. Guvernul promite acum mai mult personal și o coordonare mai rapidă între instituții.
Testul va fi implementarea.
Pentru un elev, diferența dintre o procedură existentă și un sistem care funcționează este simplă: dacă are o problemă astăzi, există un adult pregătit care îl observă, îl ascultă și îl poate trimite rapid către ajutorul potrivit?